La Bruxelles, la una dintre reuniunile cardinale ale sefilor de state din Europa, Germania conduce ostilitatile. Pentru ca nu este un simplu joc diplomatic si politic, la capatul caruia se vor lua unele decizii. Este pur si simplu o finala. Acest meci final poate avea drept rezultat un scor definitiv. Sau ceea ce se intampla azi la Bruxelles poate fi doar cel mai important meci de etapa din istoria Uniunii Europene. Sunt 27 de state intre care incepe o competitie extrem de ciudata. Practic, Germania deschide meciul printr-o lovitura de pedeapsa. Aplicata celorlalti. La sfarsitul saptamanii vom sti care este rezultatul.

Europa se poate destrama. Partial sau total. Euro poate invinge. Definitiv sau doar temporar. Cam in aceste limite se joaca competitia de la Bruxelles. In care, asa cum spuneam, Germania are nu numai privilegiul de a deschide competitia – ca sa nu spun ostilitatile –, ci si sansa unica de a incepe totul printr-o lovitura de pedeapsa. De ce?

Paternitatea proiectului Statelor Unite ale Europei, cu unele indispensabile ajustari, apartine Germaniei. De fapt, celui de-al treilea Reich. Intreaga constructie europeana urma sa aiba Germania in epicentru, jucand un rol conducator. Era o hegemonie eleganta. Acoperita de normele dreptului international. Germania a pierdut razboiul dar proiectul a ramas. UE a luat fiinta nu intre state egale dar, in orice caz, intre state cu drepturi egale. La sfarsitul acestei saptamani este posibil ca lucrurile sa se schimbe.

Cheia infruntarii de la Bruxelles este stabilitatea euro. Si solutia acestei stabilitati. Prabusirea euro poate conduce la implozia UE. Salvarea euro nu inseamna, cu necesitate, salvarea UE. In acceptiunea acestei Uniuni Europene, asa cum o vedem azi. De ce deschide Germania printr-o lovitura de pedeapsa? Pentru ca este singura economie suficient de stabila pentru a deveni locomotiva UE. Si, fiind o economie stabila, Germania poate dicta regulile.

Pentru toti membrii Uniunii Europene, minus Germania, solutia rezonabila, posibil salvatoare a monedei euro, este emiterea de eurobonduri. De obligatiuni ale UE, pe care sa le poata cumpara oricine de pe piata, la preturi liber concurentiale, astfel incat, din sumele rezultate, sa poata fi platite datoriile suverane ale statelor. Pana cand? Pana cand, in urma unor ajustari si restructurari, statele europene incep sa produca mai mult decat consuma. Moment in care obligatiunile pot fi rascumparate, evident si cu un profit rezonabil realizat, de cei care le-au achizitionat. Aceasta inseamna, in esenta, o solutie de solidaritate europeana, prin care toate statele isi impart, in mod rezonabil, costurile iesirii din criza. Este, pana la urma, ratiunea de a fi a unei uniuni politice si economice intre state. Numai ca singurul stat care ar avea de pierdut din aceasta afacere este Germania. Pentru ca euroobligatiunile ar presupune, de fapt, credite cu dobanzi mai mari decat poate obtine Germania ca stat individual in prezent. Germania ar trebui si ar putea sa faca un sacrificiu, pe care insa il refuza.

Citește mai multe pe Corect News

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News