Tabletă
Desktop
Data publicării:
Karlovy Vary 2024: Feminin, plural
Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura
Daniel Bruhl si admiratoarele Foto: Servis festival
S-ar putea să fie o simplă întâmplare. Anul acesta, toți oaspeții de onoare au fost bărbați.
În seara inaugurală, așa cum scriam – Viggo Mortensen. Ieri – Daniel Brhl, actorul german cu o carieră spectaculoasă după filmul ce avea să-l catapulteze în centrul cinematografului european, Good Bye, Lenin, al lui Wolfgang Becker (2003). Probabil că spectatorii români și-l amintesc mai ales din ticăloși fără glorie (Inglourious Basterds, Tarantino, 2009) sau din recentul Nimic nou pe frontul de Vest, difuzat pe Netflix. Trag speranța că nici delicatul Ladies in Lavender (Doamnele de la malul mării) surprinzătorul film al marelui actor Charles Dance, nu va fi trecut neobservat. La Karlovy Vary a venit cu debutul său în regie, Next Door (2021), un portret ironic al unei vedete care se socotește invulnerabilă. Prezentându-și filmul, Brühl – distins cu President’s Award - a ținut să ne asigure că, dincolo de unele mici accente autobiografice –printre altele, eroul se numește Daniel – nu încape nicio asemănare cu starul de pe ecran, fie și pentru că, spunea el, “sunt un tip mai simpatic”. Gala de închidere îl va omagia pe Clive Owen, al cărui nume este atât de legat de filmul Closer, proiectat în cinstea lui.
Actrița Noriko Eguchi în filmul japonez Rude to Love Foto: Servis festival
Dacă așa a fost să fie în materie de onoruri, în mod sigur întâmplarea nu a acționat câtuși de puțin atunci când s-au trasat liniile directoare ale principalei competiții, cea care are în vedere trofeul suprem, Globul de cristal. Dominația feminină trimite semne de la distanță. Multe femei regizor, acaparatoare prezența personajelor aparținând, cum am fi scris altădată, celui de al doilea sex.
Altădată, nu acum, într-o epocă a descoperirii atotputerniciei feminine. Directorul artistic, Karel Och, a avut de unde să aleagă. Din Norvegia – Lylia Ingolfsdottir cu Loveable, din Singapore – Nelicia Low cu Pierce, din Cehia – Beata Parkanova cu Tiny Lights, din Slovacia – Iveta Grafova cu Emma, the Hungarian Dressmaker. Pe mai tot întinsul poveștilor, fie ele actuale, fie proiectate în vremea celui de al doilea război, șochează dramele neștiute ale dificultății de a fi femeie, ireparabilele rupturi în viața de cuplu. S-ar putea scrie un capitol întreg, intitulat pe urmele lui Almodóvar, Femei în pragul unei crize de nervi.
Cadru din filmul norvegian Loveable Foto: Servis festival
Aici s-ar putea strecura și un bărbat, japonezul Yahikiro Morigaki cu remarcabilul Rude to Love (Dragoste cu sila, într-o posibilă traducere), încă o anatomie a unei căderi, a unei destrămări conjugale impulsionate de obsesia înșelării, de neputința comunicării într-o existență modelată de monotonia ritualurilor cotidiene. Nu cred că un astfel de film ar putea trece neobservat în exercițiul judecării lui prin prisma premiilor. După cum demn de luat în seamă mi s-a părut un debut puternic, cu titlu oximoronic, Our Lovely Pig Slaughter, al lui Adam Martinec (Cehia, Slovacia), satiră amară a vieții învălmășite, fără orizont, a unei mici comunități umane.
Ne-am trezit, văzând acest film, în plină atmosferă a istoricului Noul val al cinematografului ceh, de nuanță Jiri Mentzel, cu drame mărunte, certuri, despărțiri și înfrățiri derizorii. Sacrificarea unui grăsun dezbină spiritele, dar ceea ce numim pomana porcului de după, reunește oamenii ca într-un adevărat triumf al regăsirii. După 60 de ani, rădăcinile școlii cehe tradiționale încă mai au viață. Posibilă evocare a ceea ce ne deosebește : după 20 de ani, noi cântăm prohodul Noului cinematograf românesc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
