„Sorin Cîmpeanu este un exemplu de ce înseamnă să te bați pentru ministerul tău”, transmite Ion Cristoiu. 

„Singurul demnitar al noii Puteri invitat pînă acum de mine la un interviu a fost Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației. Intervențiile sale publice mi-au dezvăluit un tehnocrat care a fost invitat să fie ministru și nu un politician care a zgrepțănat pe la ușile partidului ca să fie numit ministru. Sorin Cîmpeanu e de meserie profesor universitar. Am remarcat nu fără plăcută surprindere c-a ajuns profesor universitar urcînd toate treptele carierei universitare, de la preparator începînd. România e plină de profesori universitari ajunși în această ipostază direct de pe băncile liceului, fără Bacalaureat uneori, trecuți însă deja prin funcțiile de decani și șefi de catedră. Conștient că mare lucru nu pierde dacă nu mai e demnitar, Sorin Cîmpeanu e unul dintre cei mai liberi miniștri ai Guvernului Cîțu. Și conștiința acestei libertăți face intervențiile sale publice interesante, deoarece sînt scutite de bla-bla-ul politruc. Era normal ca în cadrul interviului, abordarea relației dintre ministerul Educației și ministerul Sănătății în privința ordinelor comune care reglementează situația școlară în Pandemie să devină un moment interesant prin sinceritatea manifestată de Sorin Cîmpeanu. Se știe – dar nu s-a insistat prea mult public asupra faptului – că restricțiile dictate de pandemie dintr-un domeniu, administrat de un anumit minister, sunt rezultatul unor discuții între ministerul respectiv, să spunem al Educației sau al Culturii, și ministerul Sănătății.

Despre cum se desfășoară în practică această relație l-am întrebat pe Sorin Cîmpeanu cînd a venit vorba de ordinul comun prin care s-a revenit la școala în forma fizică. Domnia sa mi-a dezvăluit:

„Nici eu nu sînt medic, nici ministrul Sănătății. Pentru acest ordin comun să știți că s-a negociat trei zile și două nopți, echipele, pe care le-am condus, și am stat și eu pînă la 6 dimineața. În echipă sînt secretari de stat, consilieri, cei care au atribuții să se ocupe de acest lucru. Am fost în aceeași încăpere 5-6 oameni de la Ministerul Educației, 5-6 oameni de la Ministerul Sănătății și am stat pînă la 6 dimineața ca să ajungem la un numitor comun”.

Ce se poate înțelege de aici?

Că, așa cum era de așteptat, Ministerul Sănătății, sub influența specialiștilor mai mult sau mai puțin așa-ziși, dorește anumite restricții într-un anumit domeniu. Pentru ca aceste restricții să se aplice trebuie o înțelegere cu ministerul care administrează domeniul respectiv. Restricțiile, în final, sînt rezultatul unor negocieri angajate cu ministerul Sănătății de ministerul care administrează un domeniu. Deși ministerul Sănătății împărtășește varianta unor restricții dure, ministerul care administrează domeniul poate să se opună și, în cadrul negocierilor, să obțină o îndulcire a măsurilor astfel încît viața în domeniul respectiv să se desfășoare cît de cît. Tot acest adevăr e valabil pentru relația dintre Ministerul Educației și Ministerul Sănătății. Așa cum s-a văzut pînă acum, Ministerul Educației, sub conducerea lui Sorin Cîmpeanu, a obținut multe succese în bătălia pașnică dusă împotriva tendinței celor de la Sănătate de a impune cît mai multe restricții”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său. 

„Sorin Cîmpeanu s-a bătut pentru fiecare îmblînzire a interdicțiilor, a obținut multe lucruri luptîndu-se cu Ministerul Sănătății pentru interesele școlii. Acesta este un exemplu de ceea ce se cheamă ministru”, a subliniat Ion Cristoiu. 

„Sorin Cîmpeanu este un exemplu de ce înseamnă să te bați pentru ministerul tău, ce înseamnă să te bați pentru bugetul ministerului, ce înseamnă să te bați în raport cu alte ministere, ce înseamnă să te bați chiar în cadrul partidului.

El poate asta, pentru că n-are drept profesie de bază politica. Și cum nu depinde de politică își poate permite să fie bun politician”, a conchis Ion Cristoiu pe cristoiublog.ro. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News