Aceste ape uzate provin din industria petrolieră înfloritoare din regiune, iar, deși reprezintă o problemă tot mai mare, Aldridge vede o oportunitate: o sursă de apă într-un stat care se confruntă cu o secetă agravată.

„Viitorul nostru va depinde de apa produsă de această industrie”, afirmă Aldridge, exprimând speranța că apele uzate rezultate din exploatarea petrolului și gazelor din bazinul Permian pot fi tratate și reutilizate în loc să fie aruncate.

În 2022, industria petrolieră din New Mexico a generat suficientă apă uzată toxică din fracturare pentru a acoperi 107.650 hectare de teren cu o adâncime de 31 cm. Deși peste 85% din aceste ape uzate sunt reutilizate în operațiunile petroliere, restul este pompat în adâncime. Cu toate acestea, New Mexico a început să limiteze injectările subterane din cauza declanșării unor cutremure, iar până la sfârșitul anului 2024, se estimează că statul va exporta zilnic peste 3 milioane de barili de apă uzată.

Aproximativ 10 firme de tratare a apelor uzate din New Mexico, susținute de un program pilot de stat, explorează modalități de utilizare a acestor ape, inclusiv pentru irigarea culturilor de cânepă și bumbac. Deși tehnologia funcționează, costurile sunt încă prea mari pentru a putea fi aplicată pe scară largă. În plus, această inițiativă întâmpină și opoziție politică, mulți fiind îngrijorați de potențialele consecințe asupra sănătății și de faptul că soluția ar putea sprijini industria petrolieră, în loc să o reglementeze mai strict.

Guvernatorul democrat al statului, Michelle Lujan Grisham, a propus o legislație care ar fi creat o rezervă strategică de apă din apele uzate tratate, dar proiectul de lege a fost respins. Cu toate acestea, propunerea va fi discutată din nou în sesiunea legislativă din ianuarie.

Între timp, Texas, vecinul New Mexico, se confruntă cu probleme similare legate de gestionarea apelor uzate, inclusiv cu riscul prăbușirii unor sonde petroliere abandonate din cauza presiunii crescute din subteran. Bazinul Permian, care traversează ambele state, este cel mai mare câmp petrolier din SUA.

Deși statele precum Colorado și California folosesc deja ape uzate tratate în cantități mici pentru agricultură, situația din New Mexico este unică din cauza volumelor imense de apă și a necesității unor tratamente mult mai intensive din cauza salinității ridicate a apei, de trei ori mai mare decât cea a Oceanului Pacific.

Proiecte pilot și tehnologie costisitoare

Aldridge a vizitat unul dintre proiectele pilot de tratare a apelor uzate desfășurate de Aris Water Solutions. Într-un birou mobil de la fața locului, primarul a admirat acvarii pline cu apă limpede și pești mici, apa fiind rezultatul tehnologiei de tratare a apelor folosită de Aris.

Totuși, apa înainte de tratament este periculoasă. Angajații de la fața locului trebuie să poarte îmbrăcăminte ignifugă și să fie echipați cu monitoare portabile pentru detectarea gazelor letale. Procesul de tratare filtrează apa printr-o membrană care elimină solidele și apoi distilează apa, rezultând apă limpede și un noroi toxic care este reîngropat în adâncime.

Apa tratată este considerată sigură pentru utilizări industriale și agricole, iar începând de anul viitor, Aris va începe să cultive bumbac ca parte a unui grant de 10 milioane de dolari obținut de la Departamentul de Energie al SUA.

Însă principalul obstacol rămâne costul. Tratarea unui baril de apă de către Aris costă peste 2 dolari, mult mai mult decât costurile uzuale pentru apă industrială sau agricolă. Aris încearcă să reducă costurile la 1 dolar pe baril, însă chiar și așa, rămâne o povară financiară pentru utilizatori.

Risc și prudență

Un alt aspect controversat este siguranța apei tratate. Sub legea federală, companiile din SUA nu sunt obligate să dezvăluie toate substanțele chimice utilizate în timpul forajului, ceea ce ridică îngrijorări că anumite substanțe periculoase ar putea scăpa neobservate în procesul de tratare.

„Există multe tehnologii care pot trata apa, dar întrebarea este cum putem evalua toți contaminanții posibili?”, spune Avner Vengosh, profesor la Universitatea Duke.

Deși provocările sunt mari, Aldridge este hotărât să susțină dezvoltarea acestor tehnologii. Pentru orașul său rural, Jal, accesul la apă ar putea atrage industrii viitoare, precum centre de date sau proiecte de hidrogen verde. „Nu pot accepta ideea că orașe rurale mici, precum Jal, ar putea dispărea”, concluzionează Aldridge.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News