Analistul politic și jurnalistul H.D. Hartmann a transmis un emoţionant mesaj la moartea celei care a fost Ileana Vulpescu. 

”Îmi amintesc ca şi când ar fi fost ieri momentul în care am cunoscut-o pe ea, pe Romulus Vulpescu şi pe fiica acestora. Indiferent de câte cuvinte are dicţionarul limbii române, moartea scriitoarei, traducătoarei, lexicografei şi, în special, marii romanciere Ileana Vulpescu nu poate fi acoperită. 

A fost colegă de facultate cu mama mea. Apoi au lucrat împreună la Institutul de Lingvistică al Academiei, trudind cu alte mari creatoare de limbă şi de literatură la Dicţionarul Limbii Române şi la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. 

Am cunoscut-o la Cumpătu, în Sinaia, iar acea femeie extraordinară a rămas vie în amintirea mea ca una dintre marile prietene nu numai ale mele, ale familiei mele, cât şi ca o însoţitoare spirituală în formarea mea. 

Este nu numai o mare vorbitoare de limbă franceză, este nu numai o mare vorbitoare de limbă engleză, dar este, în primul rând - cum a spus-o întotdeauna - o truditoare a limbii române. Iar dacă astăzi România a pierdut pe cineva, a pierdut tocmai o truditoare a limbii române. Ileana Vulpescu este cea care a ţinut şi a menţinut standardele limbii române culte; a impus prin 'Arta conversaţiei', prin 'Sărută pământul acesta' sau prin chiar traducerea pe care o va finaliza după moartea lui Romulus Vulpescu, a lui François Villon, a impus deci standardele unei limbi române pe care astăzi de multe ori uităm să le respectăm. 

Şi porneşte în acest drum al regăsirii limbii române alături de Mioara Avram, alături de Zoe Dumitrescu Buşulenga - care îi va fi fost şi nu numai prietenă, dar şi o mare asistentă universitară -  şi alături de atâţia alţii care, pe ogorul limbii române, au reuşit să creeze identitatea lingvistică a culturii române. 

Plecarea Ilenei Vulpescu înseamnă pentru România nu numai o pierdere a unuia dintre marile repere lingvistice, dar reprezintă şi pierderea uneia dintre cele mai mari traducătoare pe care cultura română le-a avut. Şi doar am să reamintesc de Francois Rabelais pe care l-a adorat - Gargantua si Pantagruel, cele două mari traduceri: 'Viaţa lui Gargantua' şi apoi 'Pantagruel', Simone de Beauvoir - 'Imagini frumoase', lucrare pe care a îndrăgit-o în mod special. Întotdeauna spunea că prin a o traduce pe Simone de Beauvoir a simţit că traduce o bunică din Franţa. Pe Francois Nourissier, pe André Maurois - 'Țara celor o mie și una de meandre' - cea mai bună traducere pe care o avem astăzi a lui André Maurois; Alphonse Daudet, Michel Tournier, precum şi alţii. 

Este una dintre marile traducătoare de limbă franceză şi este, probabil, una dintre cele mai mari traducătoare, alături de soţul său, Romulus Vulpescu, a lui François Villon, în celebra lucrare 'Opera omnia' pe care, de altfel, o va şi termina după decesul soţului său. 

Ileana Vulpescu reprezintă romanciera de început şi de mijloc a unei epoci care traversase deja 'obsedantul deceniu'. Este cea care va face legătura dintre marea ruptură din anii '50-'60, ai instalării stalinismului şi apoi a comunismului stalinian în România, cu redescoperirea din anii '70 a marilor clasici, o îndrăgostită de Eminescu, de Arghezi.

Ca să încheiem acastă amintire despre Ileana Vulpescu, precum într-o 'Artă a conversaţiei' - romanul care o va consacra ca una din marile scriitoare ale României, vom spune că pierderea lui Ileana Vulpescu este, pentru cultura română, una din loviturile care anunţă sfârşitul epocii marii generaţii de scriitori şi scriitoare, de pictori şi pictoriţe, de muzicieni şi muziciene care au traversat nu numai demenţa celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi plumbul cenuşiu al dictaturii comuniste, menţinând cultura română şi identitatea românească la cel mai înalt nivel”, ne-a spus analistul politic și jurnalistul H.D. Hartmann.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News