Gelu Duminică a transmis un mesaj emoţionant în contextul comemorării Holocaustului povestind drama prin care a trecut un membru al familiei sale. 

"Uneia dintre mătușile mele ii plăcea tare mult șprițul. Nu făcea deloc urat la băutură și era genul de chefliu pe care-l adorai sa-l ai prin preajma. Șugubeață, zâmbitoare și mereu cu textele la ea, baba Anica nu punea mare preț pe agoniselile lumești. Multa vreme am crezut ca este adepta hedonismului si ca Bachus era protectorul casei.

Se pare ca forța divina a ținut cont de acest lucru atunci când a hărăzit legătura dintre ea și cel ce ,timp de 50 de ani, i-a fost soț. Amândoi se închinau acelorași zei și erau destul de credincioși din moment ce simțeau nevoia sa-l slăvească aproape zilnic. Trăiau precum Diogene și casa lor era ceva mai echipata decât butoiul celebrului filosof. Străpunși fiind de săgeata lui Eros, și cu gândul la Afrodita, cei doi au avut 7 copii", povesteşte Gelu Duminică.

Relatări cutremurătoare

 

"Diferența de vârsta intre mine și ei, verii mei, era destul de mare, cea mai mare verișoara fiind aproape de o seama cu tatăl meu, motiv pentru care relațiile dintre noi erau mai degrabă de respect decât de „gașca”. Cu toate acestea, firea lor vesela și faptul ca tata ii iubea nespus de mult, făceau prezența lor la noi în casa destul de deasa.

Mătușa-mea fusese deportata la Bug și mulți ziceau ca, de atunci, femeia a căpătat patima băutului. Nu ne povestea ce se întâmplase pe-acolo decât dacă cantitatea de alcool băuta era destul de mare, Mai întotdeauna când povestea plângea, și plânsul o făcea sa ne povestească episoade dure din cei doi ani de chin. Ii murise cel mai mare băiat acolo și a fost nevoita sa-l îngroape într-o gaura săpata cu mâinile goale. Nu a avut lumânări și nici slujba nu avea cine sa-i facă așa ca l-a îngropat cum și unde a putut. Nu mai știa unde era locul astfel încât sa poată sa-și plângă băiatul, și gândul asta o chinuia pana la epuizare.

Ne povestea de senzația de foame și frig, de nemilosul tifos care omora zeci de oameni în fiecare zi, de bătăile și umilințele primite de la soldații romani, de munca forțata, de chinul de a-ți îngropa morții în pământul înghețat al Ucrainei, de solidaritatea dintre victime, de încercările de a fugi, de boli și iar de senzația de foame năprasnică care te transforma în animal…. Cu toate acestea, ea a fost o învingătoare și a supraviețuit", transmite Gelu Duminică în mesajul său.

"România, țara care a excelat în a pune în practica acest plan diabolic de epurare etnică"

"Întoarsa în Romania, a muncit zi de zi, alături de Iulian (soțul ei) pentru a-și creste copii. Au făcut-o cum a știut ei mai bine cu cinste si sudoare. Bucuria lor, însă, devenise mult mai gri.

Toate experiențele trăite acolo a generat un mod de viată, pentru mine, extrem de ciudat. „Moarta sa mă vad ca are cine ma-ngroapa” spus din gura ei, nu suna neapărat ca o chestiune fatalista ci ca un fel de „Carpe Diem” reinterpretat. Important era „cu ce s-a ales în viața” și casa ei arata ca lucrurile lumești nu erau cele ce contau pentru un om care a privit moartea în ochi, zi de zi, timp de 750 de zile.

Astăzi e ziua în care se comemorează Holocaustul. In Romania, țara care a excelat în a pune în practica acest plan diabolic de epurare etnica, holocaustul romilor este încă un episod necunoscut. Dumnezeu sa-i ierte pe cei ce au fost omorați! Si sa facem tot ce putem ca astfel de orori sa nu se mai întâmple!", transmite Gelu Duminică

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News