Proiectul gazelor de șist este doar o modalitate de a scăpa de monopolul Gazprom, susțin experții ruși. Producția de gaze de șist ce poate fi exploatată reprezintă doar 3-5% din importurile anuale de gaze naturale obținute prin metoda clasică, iar situația acoperirii consumului total al unei țări nu se poate pune.

"Uniunea de Șist" cuprinde țări precum Ucraina, Polonia, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Estonia, Marea Britanie și, ultima intrată, România. Potrivit experților europeni, cantitatea posibila a producției de gaze de șist în UE în 2030 va fi de 15 până la 40 de miliarde de metri cubi pe an, dar aceste cantități reprezintă circa 3-5% din importurile anuale de gaze naturale obținute prin metoda clasică.

"Este o nouă bulă cu potențial financiar care va crește în Europa", crede prof. Wendy Lee, de la Universitatea Bloomsburg din Pennsylvania.

Miza gazelor de șist

În acest context, experții economicii de la glob și-au pus problema mizei explorării și exploatării gazelor de șist. Analiștii americani cred că proiectul gazelor de șist este deja condamnat, singura explicație a insistenței dezvoltării acestuia în unele țări din Europa fiind strict de natură geopolitică.

Motivul reducerii dependenței față de gazele rusești este doar o scuză. În fapt, comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, aprecia că proiectul gazele de șist ar putea reprezenta un instrument util în negocierile cu Gazprom pentru a obține preturi mai bune în Uniunea Europeană, după cum notează Income Magazine.

Prețurile mai mici la facturi, locurile de muncă și investițiile - mituri. Profesorul Wendy Lee a adăugat că țările care vor să producă gaze de șist trebuie să se aștepte la urmări similare celor din SUA: un boom de scurtă durată care va duce la crearea de noi locuri de muncă. Ulterior, un mediu distrus și o  infrastructură la pământ. Mai mult, în România, tendința economică este de consolidare a creșterii prețului, nu de ieftinire. Fapt ce poate fi interpretat asemănător energiei verzi - cetățenii vor plăti din buzunarul lor costurile de producție.

Tehnologie scumpă, profit mic

În România, costul de producție al gazelor este de 125-135 dolari la o mie de metri cubi. Fracturarea hidraulică presupune costuri foarte mari. Experții economici se întreabă cum va scoate Chevron gaze de șist la un cost competitiv cu cel al extracției de gaze naturale prin metoda tradițională.

Pentru a exemplica în cifre, în 2012, în SUA s-au realizat foraje de 42 de miliarde de dolari. Profitul companiilor de exploatare a gazelor de șist a fost de doar 32 de miliarde de dolari, deci pierderi de 10 miliarde de dolari.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News