Oana Băluță a vorbit pentru despre cazul Alexandrei Stan, care a fost agresată fizic de managerul ei, Marcel Prodan.

[caption id="attachment_330065" align="alignleft" width="310"] Oana Băluță, în timpul unui protest contra violenței în familie
Sursă foto:shadow-mario.blogspot.ro[/caption]

Desemnată Femeia Anului 2012 pentru lupta ei împotriva violenţei asupra femeilor, Oana Băluţă este una dintre acele persoane care se implică în fiecare zi în construirea unei societăţi egale în drepturi.

Oana Băluță a declarat pentru DeCe News că Alexandra Stan, fiind persoană publică și admirată, funcționează ca un model pentru mulți oameni.

”Alexandra Stan reprezintă un model pentru multă lumea. Din câte am citit în presă, ea a suferit 4 tipuri de violență: econmică, verbală, fizică și psihică. Trebuie să se depună plângere la poliție. Să dea un exemplu. În perioada februarie 2012-ianuarie 2013, instanțele din România au emis 1007 ordine de restricție.”, a declarat Oana Băluță.

În ceea ce privește decizia Alexandrei Stan de a-l ierta pe agresor, Oana Băluță a declarat că există cazuri în care victima poate fi afectată de sindromul Stockholm.

”Există cazuri în care victima poate fi afectată de sindromul Stockholm. Victima începe să empatizeze cu agresorul, încearcă să-i găsească scuze”, a mai spus ea.

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.

Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul.

Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emotional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare. sursa: Wikipedia.

”Problema este complexă. Există mai multe motive pentru care o femeie alege să nu ia măsuri partenerului care o agresează. De exemplu, casa. Multe femei care au în comun cu partenerul un acoperiș deasupra capului, se gândesc unde stau daca pleacă. În România există județe care nu au niciun cămin în care femeile acestea ar putea să se refugieze. La ora actula, căminele din România acoperă doar 4% din necesar”, a mai zis Oana Băluță.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News