Iată ce a spus Dumitru Chisăliţă la Radio România Actualităţi despre diferenţele dintre criza din energie de azi şi cele precedente. 

"Acum este evident că sunt diferite, pentru că au, în primul şi în primul rând, o altă abordare, mă rog, o altă motivaţie pentru care ele au apărut. Dacă celelalte trei mari crize ale petrolului, aşa cum le cuprinde istoria, respectiv cea din '73, '79 şi 1990 au avut la bază aspecte în special din zona Orientului Mijlociu, acolo unde fie conflicte inter-regionale, fie conflicte în care la nivel naţional a fost o implicaţie aşa cum a fost război din Kuweit, ne-au determinat micşorarea puternică a cantităţii de petrol de pe piaţă. În momentul de faţă discutăm de un embargo care a fost pus ca urmare a unui război în Europa. Sunt multe elemente care diferenţiază această criză faţă de cea de atunci. În primul şi în primul rând că dacă atunci am putut să vorbim doar de o criză a petrolului, acuma putem să vorbim de o multitudine de crize, criza gazelor naturale, am avut sau avem o criză a energiei electrice, avem chiar o criză alimentară, prin faptul că Rusia şi Ucraina reprezintă împreună aproape o treime din ceea ce înseamnă exportul mondial de grâu. Deci, practic discutăm de o multitudine de elemente care, după cum am văzut deja, schimbă harta mondială a fluxurilor de energie şi, în acelaşi timp, impune noi puncte de putere, noi centre de comerţ, noi centre de export, fie că vorbim de gaze, fie că vorbim de ţiţei, fie că vorbim chiar de alte produse energetice sau non-energetice", a transmis Dumitru Chisăliţă, citat de Rador.

Cât va mai dura criza

"Acum, în primul şi în primul rând, trebuie să spunem că majoritatea analiştilor se aşteptau ca 5 decembrie să fie un punct de cotitură şi acet punct de contitură să vină la pachet cu potenţiale creşteri de preţ, cu potenţiale penurii pe diverse pieţe. Din fericire, pot să spun că aproape toată lumea s-a înşelat. Astăzi, de exemplu, vedem un preţ al barilului de petrol la 77 de dolari barilul, adică mult sub ceea ce era săptămâna trecută. Practic, dacă ne-am duce înapoi cu un an de zile, un preţ atât de mic a fost doar în 31 decembrie 2021, mă rog, dacă vorbim de un an de zile, adică discutăm de o situaţie care, repet, cumva nu a fost chiar aşteptată, dar este o situaţie, totuşi, pozitivă. Este adevărat că sunt diverse speculaţii pentru care această situaţie se găseşte în momentul de faţă şi se vorbeşte în special de recesiunea care cumva este aşteptată de toată lumea şi în special de Statele Unite ale Americii şi de aici apare o evidentă îngrijorare a celor care vând, în momentul de faţă, petrol şi produse petroliere şi este elementul care, practic, este luat în considerare, urmare a acestei scăderi, majorarea preţului. Să nu uităm, totuşi, în patru zile a scăzut cu 11%, o situaţie care, repet, cel puţin în ultimele luni, nu s-a mai întâmplat. În ceea ce priveşte modul cum vor evolua lucrurile în viitor, din păcate, aşa cum spuneam, foarte multe din prognozele analiştilor nu s-au adeverit. Asta înseamnă că, până la urmă, ne putem aştepta la multe lucruri care sunt destul de puţin posibile a le previziona astăzi. Ceea ce pot să spun, totuşi, este că, chiar dacă 5 decembrie a însemnat embargoul care a fost pus de Europa, sunt încă o serie de ţări care beneficiază de petrol rusesc. Este vorba de Ungaria, de Croaţia, de Slovacia şi de Bulgaria. De asemenea, există posibilitatea ca până în 15 ianuarie încă să se aducă diverse capacităţi de ţiţei din Rusia, adică există această, să spunem, semi-derogare. De asemenea, până 5 februarie există posibilitatea să se importe în continuare produse semi-fabricate: motorină şi benzină. Practic, toate aceste lucruri fac ca, de fapt, în 5 decembrie să fie doar începtul perioadei, să spunem, critice şi probabil că ne vom uita cu atenţie la ce se va întâmpla după 5 februarie", a mai arătat Chisăliţă.

România a importat petrol de un miliard de euro din Rusia în 2022. Ce va face de acum

"În ceea ce priveşte ţiţeiul, conform declaraţiilor, atât ale oficialilor din Guvernul României, cât şi ale companiilor care se ocupă, să spunem, cel puţin a două dintre companiile care se ocupă de importuri şi de prelucrarea ţiţeiului, am primit asigurări că s-au găsit surse alternative pentru ţiţeiul care venea din Rusia. Asta înseamnă că, cumva, n-ar trebui să fim afectaţi de cerere. Din fericire, noi oricum ne găseam într-o situaţie privilegiată datorită lui că suntem încă o ţară care produce ţiţei, suntem o ţară care aveam importuri de ţiţei, dar totuşi relativ puţine, în comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană, din Federaţia Rusă, adică aduceam oricum ţiţei din alte ţări, pe alte rute. Deci, cumva noi de la început ne-am găsit într-o poziţie mult mai favorabilă decât alte ţări din Uniunea Europeană. Şi, dacă mergem pe declaraţiile oficiale, atât ale oficialilor din guvern, cât şi ale companiilor nu ar trebui să existe probleme în viitorul apropiat. În ceea ce priveşte aspectele legate de industria alimentară sau, dacă vreţi, de industria îngrăşământului pentru industria alimentară, da, aici este o îngrijorare pe care trebuie să o admitem. Să nu uităm că fabricile româneşti şi-au oprit în activitatea. Asta înseamnă că, probabil, vom fi dependenţi de o cantitate mare de importuri de produse chimice pentru agricultură. Or, limitându-se aceste produse care veneau din spaţiul ucraineano-rus, în primul rând, preţurile pentru aceste substanţe vor fi unele ridicate. După aceea, probabil bătaia pentru a obţine aceste substanţe va fi de asemenea ridicată. Este un element care cred că ar trebui să ne dea de gândit pentru primăvara lui 2023", a continuat preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.

Este România independentă energetic?

Dumitru Chisăliţă: Acum, dacă vorbim de independenţă energetică şi ne gândim la toate resursele de energie primară, părerea mea că acest obiectiv este unul care este greu de atins şi cel puţin ar necesita foarte mult timp. Dacă ne gândim la independenţă energetică pe diverse fome de energie primară, să spunem gazele naturale, aici există o abordare realistă în momentul în care gazele din Marea Neagră ar ajunge într-adevăr în România, pe piaţa din România, atunci am putea să vorbim, cel puţin pentru un interval de câţiva ani, de o independenţă energetică, dar asta doar pe gazele naturale. Să nu uităm că noi, pe lângă gaze naturale, importăm totuşi destul de mult ţiţei, cam 70% din necesarul de ţiţei şi produse petroliere le importăm; importăm carbune, importăm energie electrică.

Deci când vorbim de independenţă energetică şi ne referim, încă o dată, la toată balanţa de energie primară, este un deziderat care este destul de greu de atins şi într-un timp îndelungat", a mai declarat acesta.

Mesaj pentru sceptici cu referire la maşinile electrice

"În primul şi în primul rând cred că nu este bine să punem toate, hai să zicem, să ne concentrăm către o singură formă de energie. Cred că nu există nici capabilitatea, nici posibilitatea financiară şi nici fezabilitatea ca să ne imaginăm că în viitor vom avea o singură formă de energie, indiferent care ar fi aceea. Cred că trebuie să înţelegem că viitorul este al unui mix de producţie şi al unui mix de consum, care nu trebuie neapărat să fie acelaşi la nivelul fiecărei ţări, fiecăror pieţe, iar această construcţie trebuie să ia în considerare câteva elemente foarte importante. Energia curată cred că trebuie să se găsească pe unul dintre locurile fruntaşe. A doua problemă este o problemă legată de acceptanţa socială şi o problemă legată de costurile, respectiv de puterea efectiv de cumpărare pentru aceste forme de energie. În acest context, cred că trebuie să ne uităm foarte atent la dezvoltarea următoarelor tipuri de capacităţi de producţie pentru energie electrică - că discutăm astăzi de energie electrică - energia fotovoltaică, energia eoliană, energia hidroenergetică, partea legată de hidrogen şi partea legată de energie nucleară, fără să neglijăm totuşi gazul natural, care reprezintă un combustibil, zic eu, suficient de curat ca să-l putem păstra în mixul nostru energetic. În ceea ce priveşte tranziţia pentru social mobility, aici sunt elemente care de asemenea trebuie să le abordăm într-o măsură realistă, pentru că, să ne imaginăm totuşi că în 30 de ani, să spunem, adică cu un orizont 2050, vom ajunge ca toate maşinile să fie maşini electrice. Din punctul meu de vedere este greu de crezut acest lucru din două puncte de vedere sau cel puţin din două puncte de vedere. O dată, problema legată de cantitatea enormă de energie electrică care ar trebui să o producem şi care la momentul de faţă nu este clar de unde am putea să o luăm. Şi a doua problemă este legată de tot ceea ce înseamnă infrastructură pentru a transporta această energie, pentru a crea staţii de încărcare pe energie electrică, pentru a putea ca într-adevăr energia electrică să ajungă în bateriile maşinilor. Şi atunci cred că şi social mobility, adică mobilitatea viitorului, trebuie să luăm în considerare, tot aşa, un mix de forme de energie pe care să le folosim şi un mix de mijloace auto care să fie folosite în viitor, astfel încât să atingem toţi dezideratele pe care, cred eu, că sunt importante şi pentru energie, o energie curată, cât mai puţin poluantă, o energie sau un transport care să aibă o acceptabilitate socială şi să aibă un cost suficient de suportabil pentru marea parte a populaţiei", a concluzionat Dumitru Chisăliţă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News