Noua legislație a calității din România redefinește conceptul de educație incluzivă, extinzându-l dincolo de copiii cu cerințe educaționale speciale și adaptându-l la nevoile și ritmul fiecărui elev. Mariana Dogaru, președintele ARACIP, subliniază că, pentru a asigura o educație de calitate, este esențial ca profesorii să sprijine dezvoltarea individuală a fiecărui copil. În plus, potrivit acesteia, noua legislație introduce standarde de calitate specifice fiecărui nivel de învățământ și pentru diverse servicii educaționale, cu scopul de a sprijini incluziunea în comunitățile vulnerabile.

Ce înseamnă educația incluzivă

"Noua legislație aduce niște chestiuni în față, pune noi accente (...). Un prim accent este acela al incluziunii - educație incluzivă de calitate -, pentru că incluziunea nu presupune doar copiii cu cerințe educaționale speciale, cum greșit ne-am duce cu gândul, ci pur și simplu se referă la a sprijini învățarea respectând ritmul fiecăruia, dar în același timp setând și așteptări (...). Fiecare copil este o individualitate, o valoare în sine, și atunci, profesorul care reușește să să-l dezvolte la maximum, să-l ajute, să-l sprijine să se dezvolte la maximum, acela generează educație de calitate.

E o artă (n.r., să poți face aceste lucruri ca profesor). Este foarte greu... eu vin din sistem. Sunt absolventă de liceu pedagogic, am fost la catedră aproape 12 ani de zile în calitate de învățătoare, am grade didactice date în sistemul de învățământ preuniversitar - chiar dacă acum sunt la Universitatea Politehnica București, la departamentul de formare a cadrelor didactice, știu ce înseamnă să lucrezi cu 30 și ceva de copii, cât de greu este să individualizezi procesul, cât de provocator este să-ți iasă (pentru că nu-ți iese tot timpul).

În schimb, atenția este mare pentru fiecare (n.r., copil) - dezvoltarea autonomiei lor în învățare, asigurarea nevoilor pe care copilul le are (pentru că are nevoile acelea de conectare, de a i se recunoaște competența, de a fi validat pe măsură ce realizează fiecare progres) - astea în spațiu lecției, că până la urmă vorbim de ora pe care profesorul și-o petrece la clasă împreună cu copiii. Toate aceste aspecte trebuie avute în vedere și, chiar dacă este dificil să faci față atâtor copii deodată, există mecanisme care pot să ajute, să sprijine inclusiv cadrul didactic să obțină rezultate în aceste condiții de a asigura o educație incluzivă de calitate. Aceasta este - aș pune accentul mare - educație incluzivă de calitate, educația unde fiecare se regăsește și fiecare progresează", arată Mariana Dogaru, președintele ARACIP, la DC Edu.

Cerințe de calitate pe mai multe niveluri

"O altă noutate privitoare la calitate - există o viziune a particularizării cerințelor (spuneam că asta înseamnă o raportare la niște indicatori, îndeplinirea unor cerințe) pentru fiecare nivel de învățământ, pentru fiecare serviciu (...). Da, așa este, a fost și în trecut, dar cumva nu legislația o prevedea - a fost o nevoie pe care ARACIP-ul a identificat-o atunci când a fost pus în situația să evalueze o grădiniță cu cerințe care erau generale (și care erau și pentru liceu și pentru gimnaziu), și atunci o nuanțare a specificității cerințelor pentru fiecare nivel de învățământ acum este adusă în prim-plan.

Totodată, în noua legislație a calității regăsim identificarea unor cerințe de calitate pentru grădinița comunitară, pentru serviciile complementare, pentru grădinița comunitară și pentru ludotecă.

Toate aceste servicii de suport, servicii care sprijină educația ar trebui cumva reglementate, pentru că sunt comunități unde părinții nu-și pot permite de exemplu o grădiniță cu program prelungit, și atunci ținerea copilului în spațiul acela educațional cu ajutorul specialiștilor este un plus adus educației copilului respectiv.

Știm foarte bine - și OECD-ul spune acest lucru - că familia influențează cel mai mult rezultatele elevilor. Sunt niște aspecte foarte importante și colegii, cadrele didactice, au simțit treaba asta - că atunci când nu au sprijinul familiei, activitatea este mult mai dificilă.

Familia, prin nivelul economic și nivelul de educație, influențează rezultatele învățării.

Problema este ce se întâmplă în familiile vulnerabile, în familiile unde nivelul de educație este foarte scăzut (părinții nu au mers la școală), unde nivelul economic este iar scăzut - atunci și statul și legislația cumva vin și sprijină în partea economică, adică prin diverse programe.

Știm foarte bine că sunt foarte multe resurse care sprijină economic elevul în școală - Masa Caldă, tot felul de programe în care sunt implicați -, iar partea de educație o sprijină prin înființarea acestor servicii de sprijin care vin să întregească.

Nu ar trebui copiii care nu beneficiază de familii cu nivel economic ridicat sau cu nivel de educație să fie condamnați la a nu obține rezultate ale învățării doar pentru că s-au născut în aceste familii, și atunci școala trebuie să suplinească și trebuie să sprijine, să umple golul.

Universitatea din Ohio vorbește despre un model al optimismului academic și ei chiar au încercat să identifice niște indicatori pe care școlile trebuie să le îndeplinească astfel încât să umple acest gol, și asta este valabil și pentru școlile care vin din mediul vulnerabil dar și școlile care au mai puține familii - mediul din care ele provin nu este un mediu vulnerabil declarat -, dar poți să găsești într-o clasă un copil care vine dintr-o familie mai modestă și atunci copilul acela trebuie sprijinit suplimentar (...)", adaugă Mariana Dogaru.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News