Drama părinților unui soldat rus: "La ce ușă să bat pentru a-mi recupera copilul?" / "Nu vreau să fie carne de tun. De ce nu merg fiii oligarhilor acolo?" FOTO / VIDEO
Data actualizării:
Data publicării:
Autor: Doinița Manic
WhatsApp
Drama părinților unui soldat rus:"La ce ușă să bat pentru a-mi recupera copilul?" /" Nu vreau să fie carne de tun. De ce nu merg fiii oligarhilor acolo?" / Foto: Pixabay, de ThePixelman
Drama părinților unui soldat rus:"La ce ușă să bat pentru a-mi recupera copilul?" /" Nu vreau să fie carne de tun. De ce nu merg fiii oligarhilor acolo?" / Foto: Pixabay, de ThePixelman
Mama unui soldat rus a aflat de pe rețelele de socializare că fiul ei este prizonier de război în Ucraina

Joi, 24 februarie, în prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, pe pagina oficială a comandantului șef al Forțelor Armate ucrainene Valeri Zaluzny a fost publicată o fotografie cu doi bărbați în uniformă. În descrierea pozei era scris că cei doi sunt prizonieri ruși, capturați de militarii ucraineni.

Ulterior, pe rețelele de socializare au apărut videoclipuri în care apărea unul dintre bărbaţii din fotografia postată de Zaluzny. Pe filmare, soldatul rus și-a spus numele și unitatea militară din care provine. El a susținut că aparţine unei companii de ingineri ai armatei ruse. Într-un alt videoclip, un alt prizonier a mărturisit: „Conduceam în coloană şi m-am pierdut”. Pe canalul TV „Rusia-24” informațiile despre soldații ruși capturați au fost numite „false”.

Jurnaliștii BBC au găsit-o pe mama soldatului rus



Serviciul rus al BBC a găsit-o pe Natalia Deineka, în vârstă de 40 de ani, rezidentă a regiunii Saratov, care susține că fiul ei Rafik Rakhmankulov (așa se numește prizonierul) se află în fotografiile și videoclipurile menționate. Iată povestea ei.

Jurnalist BBC: Cum ați aflat despre fotografiile publicate online?

Natalia Deineka: M-a sunat sora mea. Ea a spus că fiii ei, nepoții mei, în după-amiaza zilei de 24 februarie, au fost bombardați cu aceste fotografii și amenințări pe VKontakte: „Luați o încărcătură de două sute”, „La fel se va întâmpla cu voi toți cei care mergeți în Ucraina.” Sunt diverse insulte.

Am luat legătura cu un șef de la acea unitate din regiunea Moscovei unde servește fiul meu. El a spus că va verifica și îmi va spune dacă fiul meu se află într-adevăr în captivitate. Nu există încă nicio confirmare, adică nu știu nimic sigur. M-a liniștit, a spus că chiar dacă așa este, atunci ei, în calitate de prizonieri de război, sunt supuși protecției Convenției de la Geneva și nu li se va întâmpla nimic.

Jurnalist BCC: Căpitanul nu a negat că fiul tău a mers în zona de război?

Natalia Deineka: Nu, nu a negat, a cerut informații și a spus că le va transmite mai departe și că vor verifica datele. Nu știu dacă era conștient. Mi-a fost frică, am spus că nepoții mei sunt amenințați: „Sunteți invadatori, că nu puteți sta acasă. De ce ați venit aici? Cine a venit cu sabia, sabie va primi”, erau unele dintre mesajele primite.

Cum a ajuns tânărul în armată

femeia a mai povestit că a încercat prin intermediul rețelelor de socializare să îi găsească pe părinţii celui de-al doilea băiat sau pe colegii lor de unitate, însă nu a reuşit să-i găsească. Întrebată de reporterul BBC dacă fiul său era un recrut sau mercenar, mama nu a știut să răspundă. A spus cp știe doar că băiatul ei plecase în armată în iunie 2021. 

„A fost doar un apel după vârstă şi a plecat. A studiat la o școală tehnică agricolă (în orașul Petrovsk, regiunea Saratov), dar nu pentru mult timp – s-a dovedit că nu era un domeniu pentru el. A renunțat la facultate și s-a înrolat în armată. Și aș spune că i-a plăcut. Este un băiat atât de îndrăzneţ și există disciplină, Rafik era interesat de asta. Am vorbit rar despre asta, au o politică strictă legată de discuţiile telefonice acolo și nici nu am putut să merg la el. Nici măcar nu avea o unitate. Nici nu voia o carieră militară, a văzut mai degrabă niște perspective – că militarilor li se oferă locuințe, că poți obține un salariu normal acolo. Acum este momentul în țară în care nu mai este de lucru. Și recent, armata a fost foarte bine susținută, așa că a spus că vrea să semneze cu Lilya (iubita soldatului) și să li se dea o locuință. Adică, ca atare, nu era deosebit de interesat de o carieră militară. Mai degrabă o oportunitate de a se pune pe picioare. Să aibă un fel de venit stabil”. 

Cum își descrie mama fiul

Întrebată de reporterul BBC despre cum este Rafik, ce pasiuni are, mama soldatului spune că este un băiat obișnuit cu preocupări și interese obișnuite.

„Același băiat ca majoritatea baieţilor. Stă pe telefon, vorbeşte cu fete. Are 19 ani. Este un fiu atent, sensibil, chiar blând. A făcut sport, mergea la sală, ridica greutăţi, se lăuda la mine. Înainte de Lily ieşise cu multe fete, era genul care aducea acasă o fată după discotecă şi apoi începea imediat să îi ofere cadouri. Credea mereu că e dragoste adevărată. Apoi peste o săptămână apărea altcineva. Acum cu Lily în schimb lucrurile sunt serioase. Nu i-am spus cum să trăiască. Este timpul şi oportunitatea lui. El știe că sunt întotdeauna gata să-l ajut. Înainte de armată lucrase cu tatăl său la un șantier. Nu se teme de munca fizică. Voia să fie sudor. Noi avem șase copii în familia noastră, trei sunt din partea mea, trei sunt din partea soţului meu. Nu este prima noastră căsătorie. Copilul cel mare are 22 de ani, cel mai mic 16 ani, sunt patru băieți și două fete în total. Rafik este fiul meu mijlociu”, spune Natalia.

Mama soldatului rus: „Soldații sunt oameni forțați. Țara îi trimite, ei se duc”

Femeia susține că băiatul ei nu știa detalii concrete despre planul de invazie asupra Ucrainei.

„El însuși nu știa că vor fi duși acolo. Despre unde vor ajunge, au aflat doar la momentul sosirii. Am vorbit cu Rafik seara – în ajunul zilei de 23 februarie. Mai întâi, VKontakte a picat, apoi m-a sunat, l-am întrebat de ce nu a spus că sunt transferați, el a răspuns: «Ca să nu-ți faci griji». Întreb: «Unde ești?», iar el: «Pe câmp». Cred că, ei bine, probabil undeva lângă graniță. «Unde dormi?» Spune că în cort, [acolo] nu este frig, se încălzesc două sobe. «E liniște acolo?» El a spus: «Da, totul este calm, nu vă faceți griji». Era pe la zece seara. Apoi de pe 24 februarie de la prânz, când oameni iau început să-mi bombardeze nepoţii cu pozele am înnebunit, am tot încercat să-mi dau seama. Am contactat Comitetul Mamelor Soldaţilor. Mi-au luat datele, dar până acum nu există informații. Bat la toate uşile, nu știu cum să acționez și ce trebuie făcut în astfel de cazuri.

"Presa rusă tace despre faptul că băieții noștri au fost capturați"

Presa tace despre faptul că băieții noștri au fost capturați. Sau ei nu știu. Nu sunt bună (nr. detalii despre operaţiunea specială) la asta. Nu ne uităm la televizor și nu citim ziare – nu există timp. Nu ne-a interesat politica, suntem departe de asta. Ceea ce se spune la televizor despre Ucraina nu este interesant. La noi, scuzați-mă, oamenii nu au ce mânca. Și deși mulți spun că viața a devenit mai bună – nu. În unele privințe, poate da, dar nu în toate. Soldații sunt oameni forțați. Țara îi trimite, ei se duc. Nu s-au dus acolo din răutate, au fost trimiși acolo de către stat. Cu ce scop? În comentariile de sub fotografia prizonierilor scriu în ucraineană: «Unde sunt mamele, surorile lor?» Unde suntem? Am trimis copilul la armată să slujească patria-mamă. Și modul în care patria-mamă dispune de copiii noștri nu este vina noastră. Statul a considerat necesar să protejeze Donețk și Lugansk, așa că s-au dus să le protejeze. Și sunt numiți invadatori. Copilul meu nu a mers acolo de bunăvoie, comandantul-șef l-a trimis acolo. Pentru ce? Nu pot să răspund la asta. Noi – nici eu, nici copilul meu – nu aveam nevoie de asta.”, mai spune mama prizonierului rus, Natalia Deineka.

"La ce ușă să bat pentru a-mi recupera copilul?"

Femeia spune că își face griji pentru viața fiului ei. Ea spune că ar face orice doar să îşi primească copilul acasă, teafăr și nevătămat.

„De ce 14 prizonieri ucraineni sunt eliberați familiilor lor, dar nu se face nimic cu băieții noștri pentru a-i returna familiilor lor? Unde să merg, la ce uși ar trebui să bat pentru a-mi recupera copilul? Nu am putut ajunge să iau contact cu preşedintele, nici telefonul nu răspunde. Am ajuns la comitetul mamelor soldaților, dar nu la biroul președintelui”, a mai spus aceasta.

Tatăl soldatului rus: Nu vreau ca fiul meu să fie carne de tun

Ulterior, jurnaliștii televiziunii “Дождь” au vorbit cu Rushan Rakhmankulov, tatăl lui Rafik, despre felul în care fiul său a ajuns în Ucraina și dacă Ministerul Apărării din Rusia îi oferă ajutor pentru eliberarea sa. Acesta a spus că nu vrea ca fiul său să fie carne de tun.

Totodată, el a spus că fiul său l-a sunat și i-a spus că militarii ruși se îndreaptă spre granița Ucrainei pentru exerciții militare. Băiatul i-ar fi spus și că pe 25 februarie se va întoarce în Rusia, dar că avea vocea tremurândă și că se vedea că este speriat. 

"Nu știu de ce Rusia face asta. De ce fiii oligarhilor nu merg în armată? De ce nu fac ei asta, nu merg la război? Niciunul dintre ei nu e acolo. Eu nu vreau ca fiul meu să fie acolo. Eu cred că orice părinte dacă ar fi în locul meu ar înțelege ce simt. De ce se fac aceste lucruri? Pentru o bucată de pământ?", a mai spus tatăl soldatului rus.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel