După un iulie foarte cald, gheața de mare situată în emisfera sudică a Pământului a atins cea mai scăzută valoare înregistrată vreodată de la începutul observațiilor prin satelit ale polilor, fiind cu 7% mai mică decât media ultimilor 44 de ani monitorizată.

Acest lucru a fost dezvăluit de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice, care publică lunar buletine climatice pentru prognozele meteo pe termen mediu în numele Comisiei Europene, potrivit unui articol publicat de Today.

De data aceasta, însă, a existat o surpriză amară: gheața a atins minimul istoric pentru prima dată din 1978. Aceasta este a doua veste proastă în aproximativ șase luni, având în vedere că ultimul record negativ a adatat din februarie 2022, când întinderea gheții a scăzut sub 2 milioane de kilometri pătrați pentru prima dată.

”Oceanul de Sud – explică Copernicus – a fost afectat de zone mari de concentrație de gheață sub medie, de la mările Amundsen și Bellingshausen până la zona de nord a Mării Weddell, precum și în cea mai mare parte a Oceanului Indian”.

La urma urmei, luna iulie 2022 a fost una dintre cele mai calde înregistrate vreodată, cu aproape 0,4 grade Celsius peste media pentru perioada de referință între 1991 și 2020.

În special, a fost puțin mai rece în iulie 2019 și puțin mai cald decât iulie 2016, Copernicus Climate Change Service relatează, precizând că iulie ”a fost a șasea cea mai caldă lună înregistrată în Europa. Valul de căldură împinge temperaturile la noi recorduri locale și naționale în vaste zone de vest și nord ale continentului. Masele continentale ale emisferei nordice detectează în mare parte temperaturi mult peste medie. Temperaturile au fost sub medie de-a lungul vestului Oceanului Indian, de la Cornul Africii până la sudul Indiei până în cea mai mare parte a Asiei Centrale, precum și în cea mai mare parte a Australiei”, a raportat Copernicus Climate Change Service. 

Citește și:

Antarctica, lovită de un val de cutremure fără precedent. Un vulcan subacvatic s-a trezit

Seismele au început în august 2020 și s-au potolit în luna noiembrie a aceluiași an, însă au reprezentat cea mai puternică activitate seismică înregistrată vreodată în regiune. Acum, noi cercetători arată că, cel mai probabil, cutremurele au fost cauzate de un „deget” de magma fierbinte care a penetrat scoarța. „Au existat intruziuni similare și în alte locuri de pe Pământ, însă aceasta a fost prima oară când am observat așa ceva aici”, a spus Simone Cesca, unul dintre autorii studiului și seismolog, la Centrul GFZ de Cercetare German pentru Geoștiințe din Potsdam.

Fenomen inexplicabil

Cutremurele au avut loc în jurul Orca, un vulcan subacvatic inactiv care ajunge până la înălțimea de 900 de metri deasupra fundului marin în Strâmtoarea Bransfield, un pasaj îngust între Insulele Shetland de Sud și vârful de nord-vest al Antarcticii. În această regiune, placa tectonică Phoenix se scufundă sub placa continentală antarctică, astfel creând o rețea de falii, care se întinde pe unele porțiuni ale scoarței și produce fisuri în alte locuri, potrivit unui studiu din 2018 publicat în jurnalul Polar Science. Oamenii de știință de la stațiile de cercetare de pe Insula Regelui George, una dintre Insulele Shetland de Sud, au fost primii care au simțit tremurul micilor cutremure. Vestea a ajuns apoi la Cesca și colegii săi.

Potrivit curiozitate.ro, cercetătorii au început investigaţiile în Insula Regelui George, însă ţinutul este izolat, având doar două stații seismice în apropiere. Așadar, oamenii de știință au folosite date de la acele stații seismice, precum și date de la două stații din cadrul sistemului global de navigație prin satelit. Au constatat că solul de pe Insula Regelui George a fost deplasat. După ce au pus cap la cap toate informaţiile, echipa a reușit să creeze o imagine a geologiei care a declanșat acest val uriaș de cutremure, potrivit Science Alert. 

Citește mai mult AICI.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News