Cu mult înaintea venirii conchistadorilor din ținuturile îndepărtate, culturile Maya utilizau pe solul centrelor lor urbane mercur. Nivelurile elementului sunt atât de mari în unele zone, încât cercetătorii sunt sfătuiți să se pregătească pentru a-și salva sănătatea.

„Poluarea cu mercur din mediul înconjurător se găsește de obicei în zonele urbane și peisajele industriale contemporane”, spune Duncan Cook, geoarheolog la Universitatea Catolică Australiană și autor principal al unei analize a moștenirii de mediu a Maya.

Împreună cu o echipă de cercetători din SUA și Marea Britanie, Cook a analizat seturi de date colectate din 10 situri arheologice Maya din perioada clasică și împrejurimile acestora, care au inclus măsurători ale nivelului de mercur din mediu.

O comparație a citirilor din întreaga regiune a identificat șapte dintre situri în care s-a raportat cel puțin o zonă contaminată cu o concentrație de mercur care depășește sau este egală cu valorile de referință moderne pentru nivelurile toxice.

„Descoperirea mercurului îngropat adânc în sol și sedimentele din orașele antice Maya sunt dificil de explicat, până când începem să luăm în considerare arheologia regiunii care ne spune că mayașii foloseau mercur de secole”, a spus Cook.

Mercurul a fost folosit în mai multe situații

În forma sa pură, mercurul este un metal cenușiu strălucitor care se topește la o temperatură relativ scăzută, transformându-l într-un fluid gros denumit cândva argint viu.

Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, compușii care conțin mercur au avut o varietate de utilizări în industrie și cultură. Printre cele mai faimoase este nitratul de mercuric, o substanță folosită pentru a rigidiza pâsla pentru pălării, despre care se spunea că otrăvește sistemele nervoase ale artizanilor din secolul al XIX-lea care lucrau cu el.

Poate cea mai folosită formă de mercur de-a lungul timpului este sulfura cristalină de mercur, un mineral cunoscut și sub numele de cinabru.

Găsit în mod obișnuit în apropierea izvoarelor termale și a regiunilor de activitate vulcanică, pigmentul mercurial a fost folosit ca agent de colorare purpurie în piese de artă din întreaga lume din timpuri imemoriale.

Pentru Maya, cinabru era mai mult decât o nuanță frumoasă de roșu.

„Pentru mayași, obiectele ar putea conține ch’ulel, sau forță sufletească, care se află în sânge”, spune geoarheologul de la Universitatea din Cincinnati, Nicholas Dunning.

„Prin urmare, pigmentul roșu strălucitor al cinabrului a fost o substanță neprețuită și sacră, dar, fără să știe, era și mortal și moștenirea sa persistă în solurile și sedimentele din jurul site-urilor antice Maya”, spune Dunning.

Studiile arheologice sugerează, de fapt, că cinabru a fost extras în America Centrală încă din mileniile II - I î.Hr., o perioadă în care cultura olmecă a înflorit, scrie Sceince Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News