Secvenţierea genetică a unor rămăşiţe umane cu o vechime de 45.000 de ani a dezvăluit o migraţie necunoscută în Europa şi a demonstrat că încrucişările cu populaţiile de neanderthalieni erau mai frecvente decât se credea anterior, relatează miercuri AFP, scrie Agerpres. 

Aceste rămăşiţe umane, între care se numără un dinte întreg şi fragmente osoase, au fost descoperite într-o peşteră din Bulgaria în anul 2020.

La ce concluzie s-a ajuns

Secvenţierea genetică a condus la concluzia că aceşti indivizi erau mai apropiaţi de populaţiile actuale din Asia de Est şi America decât de cele din Europa.

Această descoperire sugerează că ei aparţineau unei migraţii umane moderne către Europa, care nu era încă cunoscută în istoria genetică a migraţiilor, după cum se arată în studiul publicat miercuri în revista ştiinţifică Nature.

Descoperirea reprezintă, totodată, dovada unei anumite continuităţi între primii oameni moderni în Europa şi cei care au trăit ulterior în Eurasia, se precizează în studiu.

”Schimbă ceea ce cunoşteam iniţial”

Aceste descoperiri schimbă ceea ce cunoşteam iniţial despre migraţii umane timpurii în Europa, a spus Mateja Hajdinjak, cercetător în cadrul Institutului german de antropologie evolutivă Max Planck, care a condus studiul.

Acest lucru demonstrează faptul că până şi istoria europenilor moderni din Europa ar fi putut fi tumultuoasă şi ar fi putut implica înlocuirea populaţiei, a explicat el pentru AFP.

Rămăşiţele, descoperite în peştera Bacho Kiro din Bulgaria, au demonstrat iniţial că oamenii timpurii au trăit alături de neanderthalieni în Europa mai devreme decât se credea anterior.

Analiza genetică a rămășițelor

Analiza genetică a rămăşiţelor a relevat, de asemenea, că încrucişările dintre aceşti oameni timpurii şi neanderthalieni erau mult mai frecvente decât se credea.

Toţi indivizii din peştera Bacho Kiro au strămoşi neanderthalieni cu cinci sau şapte generaţii înainte de existenţa lor, ceea ce sugerează că amestecurile dintre aceşti oameni timpurii din Europa şi neanderthalieni erau obişnuite, a precizat Hajdinjak.

Prima dovadă a unei astfel de încrucişări s-a bazat pe descoperirea în România a unui individ, denumit Oase 1, descoperit în Peştera cu Oase, cu o vechime de 40.000 de ani. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News