De obicei, nu acordăm o mare atenţie lacrimilor, le observăm doar atunci când suntem prea trişti şi ne inundă faţa. Lacrimile reprezintă, de fapt, un mecanism de apărare, dar și unul de semnalizare, având funcții fiziologice, dar și psihologice.

Iată câteva lucruri inedite despre lacrimi care nu sunt foarte cunoscute. Lacrimile conţin în principal apă, dar şi grăsimi şi proteine. Gustul lor este uşor sărat, lucru care se datorează sodiului pe care îl conţin.

Rolul fiziologic al lacrimilor este foarte important. Lacrimile sunt diferite - ele sunt prezente în mod constant în ochi, pentru a-i proteja de infecţii şi pentru a le menţine umiditatea. Totuşi, lacrimile cauzate, de exemplu, de ceapă sau de alţi iritanţi externi, sunt diferite de cele care ne oferă protecţie. Glandele lacrimale nu se epuizează niciodată. De fapt, o persoană poate produce 50 până la 120 de litri de lacrimi într-un an.

Lăcrimarea excesivă, semn al sindromului de ochi uscat

Ca un paradox, lacrimile excesive pot fi de fapt un semn al sindromului de ochi uscat. Alte simptome ale acestui sindrom includ arsură în ochi, usturimi la clipire, vedere înceţoşată. Toate aceste iritaţii provoacă lăcrimare, ceea ce face ca ochii să pară constant umezi, asemănători cu starea de după plâns. Privitul în ecranul televizoarelor sau al laptop-ului, ore în șir, poate provoca sindromul de ochi uscat. Atenți la cele ce se petrec pe ecran, din cauza emoțiilor, sau a efortului intelectual impilcat de folosirea calculatorului, uităm să clipim, ochiul se usucă și apar usturimi, vederea încețoșată și chiar senzația de arsură în ochi. Lumina albastră folosită de neoanele care luminează ecranulk laptop-ului, tocmai fiindcă este foarte puternică, este dăunătoare pentru retină, iar uscăciunea consecutivă clipitului mai rar accentuează efectele acestui sindrom. 

Lacrimile, cea mai puternică armă psihologică

Lacrimile mai pot fi declanșate de emoții și sentimente puternice. Plângem de fericire sau de tristeţe, iar acest mecanism se declanșează mai ușor la vârste extreme: fie la copii, fie la vârstnici. Explicația ține de adaptarea necesară pentru a câștiga competiția evolutivă. Căci, lacrimile nu doar că sunt provocate de emoții, dar și declanșează emoții, influențând comportamente. Practic, lacrimile sunt armele celor slabi: un copil care plânge impresionează adultul, imaginea și sunetul declanșând inclusiv modificări biochimice în creierul receptorului. Într-o dispută în cuplu, cel care plânge are parte de aceași reacție din partea partenerului care în cazul copilului mic care cere ajutor. 

Putem plânge şi în somn - din cauza viselor urâte, a depresiei, a prea multor emoţii negative acumulate, alergiilor, durerilor cronice. Nou-născuţii nu au lacrimi - când sunt foarte mici, bebeluşii plâng, dar fără lacrimi, deoarece glandele lor lacrimale nu sunt încă bine dezvoltate. Persoanele în vârstă au mai puţine lacrimi decât copiii - lacrimile nu se termină niciodată, dar, odată cu vârsta, cantitatea de lacrimi produsă scade. De aceea, vârstnicii sunt mai predispuşi la dezvoltarea sindromului de ochi uscat. Totuși, așa cum aminteam, vârstnicii plâng ușor atunci când sunt impresionați, nu doar de stimuli sonori sau vizuali, chiar și o amintire putând declnșa lăcrimarea.

Celebra expresie "lacrimi de crocodil" provine dintr-un fapt foarte interesant - atunci când reptile precum crocodilii, caimanii şi aligatorii sunt hrănite, lăcrimează. Știinţa însă nu a găsit încă un răspuns la această reacţie, conform agenției Rador.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News