De multe ori acest sentiment ciudat cum că cineva este cu ochii pe noi, deși absolut nimeni nu pare să fie în jur. Iată de ce se poate întâmpla asta!

Ți s-a întâmplat vreodată să simți că cineva te urmărește, deși ești singur? Senzația aceasta, chiar și în absența unei alte persoane, poate fi destul de tulburătoare. Oamenii pot experimenta aceste senzații din diverse motive, de cele mai multe ori de natură clinică, dar nu numai.

Vizionarea unor filme de groază sau citirea unor thrillere poate declanșa această reacție de hiper-vigilență și nervozitate. Efectul este adesea o consecință a faptului că mintea noastră este antrenată să fie alertă și să răspundă la stimuli potențial periculoși, chiar și când suntem într-un mediu sigur, scrie Live Science.

După momente de stres intens, unii oameni pot deveni hipervigilenți și să simtă că sunt urmăriți, chiar și în situații în care nu există niciun pericol real. În cazurile mai severe, sentimentul de paranoia și hiperconștientizare poate fi asociat cu afecțiuni mintale sau tulburări ale creierului. Este ca și cum creierul nostru ar fi programat să detecteze mereu când cineva se uită la noi, chiar și atunci când nu este cazul.

Avem un radar intern de fină precizie

Este în firea noastră să fim atenți la privirile celorlalți, acest lucru fiind un mecanism util în interacțiunile sociale. Capacitatea noastră de a percepe umbre și mișcări atunci când suntem urmăriți este remarcabilă, deoarece putem detecta cu ușurință direcția privirii altei persoane. Creierul nostru are o abilitate deosebită de a procesa rapid semnale subtile, precum limbajul nonverbal, pentru a ne ajuta să ne dăm seama dacă suntem sub observație sau nu. Este ca și cum am avea un radar intern care ne avertizează atunci când atenția cuiva se îndreaptă către noi.

Există și factori externi care pot provoca astfel de senzații ca cele care dau impresia că ești urmărit – de exemplu, vizionarea unui film tensionat sau auzirea unor zgomote ciudate când suntem singuri acasă. Pentru cei care au trecut printr-o traumă, rămânerea într-o stare de alertă poate deveni o formă de auto-apărare, menită să prevină stresul și pericolele viitoare.

Se știe că paranoia și anxietatea împărtășesc adesea aceleași regiuni ale creierului, cum ar fi amigdala, care procesează emoții precum stresul și frica. Este normal să simțim uneori că suntem supravegheați, însă când acest sentiment devine persistent sau copleșitor, ar putea indica o problemă mai serioasă care necesită atenție și poate fi un semnal al unei stări de sănătate mintală mai fragile.

Când e cazul să te îngrijorezi

Persoanele care se confruntă cu afecțiuni precum schizofrenia pot fi adesea prizoniere ale unor sentimente constante de paranoia și iluzii privind prezența unor ochii care i-ar putea urmări în permanență. Studiile sugerează că activitatea anormală a creierului în regiuni precum amigdala poate fi asociată cu amplificarea senzațiilor de amenințare și urmărire.

Dacă vă simțiți în mod constant urmărit, este esențial să căutați ajutor de specialitate. O intervenție timpurie este crucială pentru a gestiona aceste emoții înainte ca ele să afecteze negativ viața de zi cu zi. Dacă observați că paranoia persistă, chiar și în absența unor dovezi concrete că sunteți urmărit, sau dacă anxietatea devine copleșitoare, este recomandat să apelați la un profesionist pentru a primi sprijin și orientare adecvată în gestionarea acestor emoții complexe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News