Datorită unui studiu asupra creierului rozătoarelor adormite, putem spune cu mai multă încredere de ce apar aceste mișcări oculare rapide (REM).

Cercetătorii studiază fenomenul mișcării ochilor bazate pe vise încă din anii 1950. Oamenii care dorm care s-au trezit din vise au avut tendința de a afișa mișcări ale ochilor deosebit de exagerate, care i-au făcut pe cercetători să presupună că ochii lor țin evidența peisajului imaginar din vis.

Deși oricât de rezonabilă ar fi afirmația, este o ipoteză provocatoare de susținut experimental. Cele mai multe studii de până în prezent s-au bazat pe cei treziți care își auto-raportau visele, ceea ce cercetătorii le-au legat de mișcările oculare – dar această abordare lasă prea mult loc de îndoială.

Alți cercetători au subliniat că somnul REM poate apărea în absența viselor, în special la bebelușii mici și la persoanele cu traumatisme cerebrale care probabil îi lasă incapabili să vizualizeze. De asemenea, putem visa fără a intra în somn REM. Important este că nu toate studiile susțin ceea ce se numește „ipoteza de scanare”.

Alternativ, mișcarea rapidă a globilor oculari sub pleoapele lor ar putea fi pur și simplu un răspuns nervos la o activitate mai fundamentală care apare atunci când creierul nu mai este legat de conștiință.

Studiu pe șoareci

Pentru a depăși dificultățile de a studia neurologia oamenilor care visează, oamenii de știință de la Universitatea din California, San Francisco, au folosit șoareci. Mai exact, au măsurat activitatea celulelor nervoase din talamusul șoarecelui care sunt responsabile pentru îndreptarea capului într-o anumită direcție.

La șoarecii treji, mișcările tind să se alinieze cu mișcările capului pe măsură ce șoarecii trăiesc în lumea reală. Potrivirea mișcărilor oculare cu impulsurile nervoase pentru direcția capului ar fi o dovadă majoră în sprijinul ipotezei de scanare.

Echipa a folosit sonde mici implantate pentru a înregistra activitatea neuronală a șoarecilor, permițându-le să-și exploreze liber mediul în timp ce sunt treji. Între timp, o serie de camere au surprins fiecare clipire a ochilor.

Când subiecții obosiți de testare s-au ghemuit pentru un pui de somn, senzorii au continuat să înregistreze. Liniile de bază ale activității neuronale și mișcările stabilite în timpul perioadelor de veghe au fost apoi utilizate pentru a determina cât de probabil era ca mișcările oculare în timpul REM să fie, de asemenea, legate de direcția intenționată prin lumea lor mentală.

Rezultatele lor oferă dovezi destul de clare și obiective care conectează mișcările rapide ale ochilor ale șoarecelui și controlul creierului său asupra mișcărilor capului. La fel ca atunci când ești treaz, mișcările oculare mai mari și mai sacadate prezic schimbări mai puternice în direcția capului, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News