Un cadru didactic universitar trage un semnal de alarmă despre școala la distanță din pandemie și propune ”încetarea șaradei”: orele trebuie ținute în sala de clasă, examenul nu are sens dacă e dat  online.

Nu știu cum se simte pandemia pentru oamenii ce au copii care trebuie să meargă la școală. Nu știu dacă reușesc să le mențină interesul, nu știu cum au reușit să îi convingă pe copii să stea în fața calculatorului sau tabletei și să urmărească cu atenție (!!!)orele. Pentru că atenția și înțelegerea este esențială în predare - dacă orele sunt ținute doar pentru a semna condica, propun lecturi, culegeri, exerciții și încetarea șaradei.

Îmi permit să fac acest comentariu pentru că văd cum este atmosfera între studenți. Sunt asistent universitar și ceea ce pot să spun sincer este că studenții mei s-au plictisit de școala online. Mărturisesc că și pentru mine școala online este mult mai grea, să stai 10 ore în fața calculatorului nu este ușor nici pentru tineri, nici pentru persoane mature și îmi închipui că este cu atât mai greu pentru copii.

Voi vorbi despre studenți pentru că aici îmi pot permite să fac o analiză obiectivă. Interesul este mult mai mic decât în cadrul primelor ore, când studenții erau mai curioși, mai interesați, mai fascinați de școala online. În mod evident, pe măsură ce avansăm în materie este necesar ca fiecare student să reia acasă, prin studiu individual, materia predată pentru a putea corobora eficient informațiile. Am văzut opinii conform cărora ar trebui să facem cursurile mai atractive – ceea ce am putea face dacă am avea interacțiune și din partea studenților, dacă în anumite momente ne-ar prezenta cazuri care îi interesează sau domenii despre care și-ar dori să afle mai multe informații.

În schimb, am grupe întregi unde studenții nu își deschid deloc camerele. Iar atunci când le adresez o întrebare, nu răspunde nimeni. Dacă trebuie să numesc pe cineva din lista celor „prezenți”, mărturisesc că am momente în care mi-e frică să o fac – mi s-a întâmplat ca acea persoană să nu răspundă în acel moment, iar peste 5 minute să revină și să spună că nu i-a mers microfonul. Problema este veridicitatea afirmației studentului: ce îmi poate garanta că acel student nu se uita la Netflix cu camera și microfonul închis, apărând online în platformă, dar în realitate preocupându-se de cu totul alte lucruri? Studentul acela nu poate fi depunctat, pentru că în realitate nu avem cum să verificăm că într-adevăr nu i-a mers microfonul sau că el în acest timp desfășura alte activități. Or, imposibilitatea de a depuncta un student care nu este atent sau care nu a „prezent” îi încurajează și pe ceilalți studenți să procedeze la fel. Mai apoi, imposibilitatea de a obliga studenții să țină camerele sau măcar microfoanele active în momentul cursurilor, îi determină să-și piardă interesul.

Dacă toate conceptele, exercițiile și analizele ar putea fi desprinse din cărți, prin studiu individual, ar fi excelent și am putea intra cu toții în șomaj tehnic până la încetarea pandemiei. Însă, de cele mai multe ori, nu este așa.

Poate unii se vor gândi că departajarea reală se va face în momentul examinării. Însă examinarea în perioada pandemiei este unul dintre cele mai dificile lucruri. Nimic nu îmi va garanta că în momentul examenului, fie el oral sau în scris, studentul nu va copia. Metodele sunt diverse: un prieten care este în afara cadrului camerei de luat vederi care șoptește, copiuțe puse pe ecranul calculatorului, diverse pagini de internet ce pot fi deschise concomitent cu pagina de examinare, ș.a.m.d. Soluția poate părea simplă: realizarea unor subiecte de examen care să îi pună în dificultate pe studenți și la care să nu se poată copia, într-un mod „tradițional”. Însă și în acest caz, din momentul anunțării modalității de examinare, se pot găsi moduri de copiere, care să depășească până și cele mai complexe metode la care ne putem gândi.

Dacă situația se prezintă ca atare în mediul universitar, mă gândesc că în școli, situația este și mai gravă. Dacă cu adevărat ne dorim asigurarea accesului la educație și punerea unor baze solide de cunoștințe pentru viitoarele generații, trebuie să realizăm că școala online nu este suficientă. Ca atare, mi-aș dori să văd pe lista priorităților guvernului mai multe fonduri alocate pentru cumpărarea de vaccine și includerea pe lista persoanelor prioritate a învățătorilor, profesorilor și mai apoi profesorilor din mediul universitar, precum și a elevilor și studenților în aceeași ordine.

           

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News