Cum se explică ploile de meteoriți tot mai frecvente din ultimii ani?

Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Monash din Australia propune ipoteza că, în urmă cu milioane de ani, Pământul ar fi putut avea un inel asemănător celui al planetei Saturn, aflăm din Science Direct. Această teorie ar putea explica creșterea neobișnuită a numărului de meteoriți prăbușiți pe planeta noastră în perioada Ordovicianului, cu aproximativ 466 de milioane de ani în urmă. Tot acest "bombardamentul" cu meteoriți, la propriu, cunoscut și drept „vârf de impact ordovician”, a lăsat o amprentă semnificativă în înregistrările geologice ale Pământului.

Cum s-a format inelul din jurul Pământului

Cercetătorii au identificat o concentrație neobișnuită de cratere de impact din acea perioadă, toate localizate la latitudini mai mici de 30 de grade față de ecuator. Această distribuție geografică a craterelor indică faptul că meteoriții ar fi putut proveni de la un corp cosmic ce orbita în jurul Pământului la o înclinație relativ mică. Cercetătorii sugerează că acest corp ar fi putut fi un asteroid capturat de gravitația Pământului, care ulterior s-a dezintegrat din cauza forțelor mareice. Resturile asteroidului ar fi creat un inel în jurul Pământului, similar cu inelele lui Saturn.

În decursul a milioane de ani, materialul provenit din acest inel ar fi căzut treptat pe Pământ, generând o creștere considerabilă a ciocnirilor cu meteoriți. Conform studiului, acest inel ar fi putut contribui și la declanșarea unei ere glaciare severe la sfârșitul Ordovicianului. Cum? Prezența inelului ar fi blocat o parte din lumina solară care ajungea pe planetă, rezultând într-o răcire globală semnificativă. Deși este puțin probabil să găsim dovezi directe ale acestui inel antic, cercetarea oferă o explicație credibilă pentru mai multe anomalii observate în înregistrările geologice ale Pământului.

Când a căzut pe Pământ cel mai mare meteorit

Cel mai mare meteorit cunoscut care a căzut pe Pământ este meteoritul Hoba, descoperit în Namibia în 1920. Acesta nu a format un crater deoarece s-a prăbușit pe Pământ cu o viteză relativ mică, datorită formei sale plate. Meteoritul Hoba are o greutate estimată de aproximativ 60 de tone și este compus în mare parte din fier și nichel.

Deși meteoritul Hoba este cel mai mare găsit intact, există cratere create de impacturi mult mai puternice, cum ar fi craterul Chicxulub din Mexic, care are legătură cu extincția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani. Acest impact a fost cauzat de un asteroid de aproximativ 10-15 kilometri în diametru, dar fragmentele nu au fost găsite intacte ca în cazul Hoba.

Se estimează că aproximativ 17.000 de meteoriți mici intră în atmosfera Pământului în fiecare zi, dar majoritatea se ard complet înainte de a atinge solul. Anual, se consideră că între 500 și 1.000 de meteoriți mai mari sunt recuperați și clasificați de cercetători. Numărul exact poate varia în funcție de diverse condiții și de activitatea de observare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News