Pacienții care au nevoie de radioterapie pentru cancer sunt programați la tratament doar începând din luna august. Asta în Capitală, unde există trei centre de profil. În țară situația este dramatică, fiind liste de așteptare întinse pe 6-8 luni.

Specialiștii spun că în cazurile tumorilor sau metastazelor cerebrale, iradierea este o urgență, iar în celelalte cazuri se face în primele 6 luni de la operație. Listele de așteptare sunt de un mare cinism, întrucât pacienții nu mai au niciun beneficiu în urma iradierii, dacă se face prea târziu.

Medicii din sistem spun că situația este critică, întrucât aparatele cu cobalt, și-au depășit perioada de utilizare și vor fi, treptat, scoase din funcțiune. Acceleratoarele de particole sunt scumpe și nu există decât în marile centre. Pentru a rezolva situația, ar fi nevoie minimum 70 de acceleratoare liniare, amplasate în 7-8 centre regionale. Un centru de radioterapie se poate rebilita sau construi în doi ani, dar pregătirea mediclior durează 5-6 ani. La o capacitate de iradiere pe aparat de 750-800 pacienți/an doar 14% din pacienții care ar avea un avantaj terapeutic pot să beneficieze de iradiere. Cifrele oficiale arată că, la nivel național, este acoperit cel mult un sfert din necesarul de radioterapie oncologică.

De această dramă ar putea profita unii medici din centrele de stat, care strecoară pacienți peste rând, dar și unele policlinici particulare. Prețul la particular atinge în unele cazuri și 5000 de euro, pe o cură completă, fiind în media de 3000 de euro. Condițiile puse de privați sunt dure: plata înainte (chiar dacă pacientul nu va suporta toate dozele, eventual și obligația de a face chimioterapia tot la privat).

Într-unul din insitutele oncologice din București, nu există niciun afiș care să-i avertizeze pe bolnavii că vor fi reprogramați peste 3 luni.

Programată pe 13 septmebrie

La etajul -1 al spitalului, mai mulți bolnavii stau la coadă pentru a fi programați. Alții stau la coadă pentru a primi tratamentul.

Te-ai gândi că atmosfera într-un astfel de loc este apăsătoare. Nici pe departe. În aer se simte un amestec compus din două sentimente opuse: resemnarea și speranța. Pe fețele celor care sunt deja în plin tratament, nici măcar tristețe nu se mai observă. Privirile în gol ale acestora îți dau impresia că se uită la un drum lung pe care abia au pășit. Nu prea vorbesc între ei și nu prea vorbesc cu cei care așteaptă să fie programați. Poate nu vor să le omoare speranța.

Oamenii care așteaptă să fie programați, vorbesc între ei. Își împărtășesc unul altuia ce tip de cancer au, ce simptome, ce previziunii au făcut medicii. Vorbesc relaxați, de parcă ar fi vorbit de o răceală. Totuși, când sunt întrebați dacă ar dori să spună toate acestea în fața camerei de filmat, se schimbă la față și refuză.

”Nu spun nimic. După ce că am auzit că poa' să te programeze și peste 3 luni...poate nu mă mai primește”, a spus femeie, care nu părea mai în vârstă de 50 de ani. Tot ea a fost programată pe 13 septembrie.

”Pentru unii ar putea fi prea tarziu. La mine nu e așa grav. Asta e...cica n-au locuri, e multă lume”, a continuat femeia.

Unii par surprinși când aud că vor fi programați atât de târziu, alții par că știu deja situația. Cu toții au, încă, speranță. Întrebarea este: ”Peste trei luni, o vor mai avea?”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News