„Codul secret” pe care creierul îl folosește pentru a crea un tip cheie de memorie a fost, în cele din urmă, spart. Acest tip de memorie, numită memoria de lucru, este ceea ce permite oamenilor să păstreze și să manipuleze temporar informațiile pentru perioade scurte de timp. Utilizăm memoria de lucru, de exemplu, când căutăm un număr de telefon și apoi ne amintim, pentru scurt timp, succesiunea de cifre pentru a-l forma sau când cerem cuiva indicații pentru a ajunge într-un loc și apoi urmărim virajele în timp ce conducem. Noua lucrare reprezintă un „pas fundamental” în studiul memoriei de lucru, a declarat Derek Nee, profesor asistent de psihologie și neuroștiințe la Universitatea de Stat din Florida, pentru Live Science.

Timp de zeci de ani, oamenii de știință s-au întrebat cum și unde creierul codifică amintirile trecătoare. O teorie sugerează că memoria de lucru se bazează pe „depozite” speciale din creier, separate de locul unde creierul gestionează informațiile senzoriale primite de la ochi sau nas, de exemplu, sau unde amintirile pe termen lung – cum ar fi amintirile cu cine ai participat la balul de absolvire sau cunoștințele de bază pe care le-ai învățat la școală – sunt stocate, a spus Nee.

Misterele memoriei de scurtă durată

O altă teorie opusă sugerează că „nu există astfel de depozite speciale”, a completat Nee, pentru Live Science. În această teorie alternativă, memoria de lucru este, în esență, un fenomen emergent – unul care apare „când reprezentările senzoriale și motorii sunt păstrate pe măsură ce legăm trecutul de viitor”, conform lui Nee. Conform acestei teorii, aceleași celule ale creierului se aprind atunci când citești pentru prima dată un număr de telefon, așa cum o fac atunci când parcurgi acel număr din nou și din nou, în memoria de lucru.

Noul studiu, publicat pe 7 aprilie în revista Neuron, contestă ambele teorii. „Au existat de zeci de ani indicii că ceea ce stocăm în memoria de lucru ar putea fi diferit de ceea ce percepem”, a declarat autorul principal al studiului Clayton Curtis, profesor de psihologie și științe neuronale la Universitatea din New York (NYU), pentru Live Science. Pentru a rezolva misterele memoriei de lucru, Curtis și co-autorul Yuna Kwak, doctorand la NYU, au folosit o tehnică de scanare a creierului, numită imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), care măsoară modificările fluxului sanguin în diferite părți ale creierului. Celulele active ale creierului necesită mai multă energie și oxigen, astfel încât fMRI oferă o măsură indirectă a activității celulelor creierului. Echipa a folosit această tehnică pentru a scana creierul a nouă voluntari, în timp ce aceștia îndeplineau o sarcină care le-a antrenat memoria de lucru. Cei doi autori au finalizat, de asemenea, sarcina și au contribuit cu scanări ale creierului la studiu.

Într-una dintre încercări, participanții au văzut un cerc compus din bare oblice, pe un ecran timp de aproximativ patru secunde. Apoi, graficul a dispărut, iar 12 secunde mai târziu, participanții au fost rugați să-și amintească unghiul barelor oblice. În alte studii, participanții au văzut un nor de puncte în mișcare care s-au deplasat toate în aceeași direcție și li s-a cerut să-și amintească unghiul exact al mișcării norului de puncte.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News