Un număr tot mai mare de cercetători doresc însă acum să reconstruiască arome antice și să le folosească pentru a afla mai multe despre viețile oamenilor de demult, scrie CNN.

Noi investigaţii de laborator sunt în desfășurare pentru a înțelege „cum mirosea trecutul” și pentru a identifica ce parfumuri din prezent ar trebui păstrate pentru posteritate. „Este un simț vital. Mirosul a fost, de asemenea, foarte important în trecut, cu atât mai mult cu cât, pe atunci nu totul era atât de igienizat”, a declarat Barbara Huber, cercetător doctor în arheologie la Institutul de Geoantropologie Max Planck din Jena, Germania.

Provocarea de a găsi mirosuri din trecut este cu atât mai mare cu cât presupune surprinderea unui fenomen efemer. Compușii de miros sunt volatili în natură - odată ce sursa lor dispare, și ei dispar, evaporându-se în aer. Și majoritatea mirosurilor provin din materiale biologice - plante, alimente, corpuri umane și animale - care se degradează rapid, a explicat Huber.

De unde vine "mirosul istoriei"

Oamenii de știință pot studia reziduurile biomoleculare imperceptibile, rămase pe arzătoarele de tămâie, sticlele de parfum, vasele de gătit și borcanele de depozitare a alimentelor, folosind tehnici precum cromatografia, un proces de separare a componentelor dintr-un amestec și spectrometria de masă, care poate detecta diverși compuși prin calcularea greutății diferitelor molecule.

Biomoleculele care ar conține cea mai mare informație, potrivit lui Huber, includ lipide - grăsimi, ceară și uleiuri - care nu sunt solubile în apă. Ele se găsesc adesea încorporate în ceramică poroasă, după ce au fost folosite în articole precum combustibil pentru lămpi sau unguente parfumate, pe care oamenii le-au pus cândva pe corpul lor sau pe cadavre.

Cum ar urma să fie replicat parfumul celebrei Cleopatra

În lucrarea sa, Barbara Huber a studiat arzătoarele de tămâie găsite în situl arheologic Tayma, cea mai veche așezare a Arabiei Saudite, care datează de 5.000 de ani, pentru a încerca să reconstruiască „peisajul olfactiv” al oazei antice. Ea a detectat metaboliți secundari care au relevat utilizarea de rășini parfumate ce conțin tămâie, smirnă și fistic, din clădiri private, morminte și temple. Cercetătoarea a lucrat apoi cu un parfumier pentru a încerca să recreeze aromele, dezvăluind cum ar fi putut miros aceste locuri, cu mii de ani în urmă. „Rășinile păreau foarte asemănătoare, dar când le arzi, au un miros total diferit. Deci, de exemplu, tămâia avea, într-adevăr, un miros bogat, balsamic, puteai simți că a fost folosită pentru a curăța casele corect, pentru a evita un miros neplăcut”, a explicat femeia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News