Filiala Timişoara a Academiei Române şi Institutul de Studii Banatice 'Titu Maiorescu' au marcat, vineri, apropiata împlinire a 100 de ani de la Unirea Banatului cu Regatul României, printr-un simpozion ştiinţific internaţional intitulat 'Centenarul Banatului 1919-2019'. 

Directorul Institutului de Studii Banatice 'Titu Maiorescu' al Academiei Române, Filiala Timişoara, conf. dr. Ioan David, moderator al întâlnirii, a deschis seria prezentărilor ştiinţifice citându-l pe preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, potrivit căruia 'Marea Unire este punctul astral al istoriei naţionale', dar, a continuat David, 'din nefericire, Banatul nu s-a bucurat de acest moment istoric decât mult mai târziu, la mijlocul anului 1919'.

Administraţia română în Banat s-a instalat în 28 iulie 1919, dar în deplinătatea sa, în data de 3 august 1919, când în Timişoara şi-au făcut prezenţa primele unităţi ale armatei române conduse de colonelul Virgil Economu. Istoricul prof. univ. dr. Victor Neumann a remarcat în discursul său faptul că mulţi istorici din ţară încă nu cunosc faptul că Banatul s-a unit cu Regatul României abia la mijlocul anului 1919 şi a opinat că fiecare istoric trebuie să cunoască diversitatea regională a României.

'Am văzut recent că mulţi dintre colegii mei de la Bucureşti, Iaşi sau Cluj nu ştiu că Banatul s-a unit cu România în 1919, iar cineva a întrebat ce s-a întâmplat între 1 decembrie 1918 şi 3 august 1919. Răspunsul unui cunoscut istoric din Bucureşti a fost că nu cunoaşte această problemă. Cred că fiecare dintre istorici este obligat să cunoască diversitatea regională a României; trebuie să vadă şi elementele de diversitate dar şi cele de unitate, să vadă legăturile care există evident şi cum anume a evoluat mai ales o regiune care se află la graniţă şi care imediat după 1 Decembrie 1918 a existat un dialog şi o confruntare diplomatică, dar şi militară în ceea ce priveşte integrarea, respectiv divizarea acestei regiuni între trei state, România, Serbia şi Ungaria', a detaliat prof. Victor Neumann. Generalul Brigăzii 18 Cercetare-Supraveghere Decebal (Timişoara, n.r.), dr. Dan Ionescu, a relatat despre starea indusă în rândul populaţiei române din Banat, din toamna anului 1918, când armatele sârbeşti au venit în zonă.

'Prezenţa armatei sârbeşti pe teritoriul Banatului, survenite ca urmare a Convenţiei de la Belgrad din toamna anului 1918, ocuparea Banatului de către armata sârbă şi măsurile represive luate împotriva unor fruntaşi români au determinat Guvernul de la Bucureşti să înceapă o campanie de propagandă împotriva Serbiei, un fost aliat. România acuza Serbia că terorizează populaţia română din Banat. În 21 iunie 1919, ca urmare a acestor abuzuri, Consiliul Puterilor Aliate a decis divizarea Banatului între români şi sârbi - partea de vest, unde era mai numeroasă populaţia sârbească să revină Regatului Sârbo-Croato-Sloven, iar partea de est, cu elementul românesc majoritar, să revină Regatului României.

După retragerea trupelor de ocupaţie, armata română urmând să preia controlul regiunii, odată cu preluarea administraţiei civile', a arătat general de brigadă dr. Dan Ionescu. Pe 27 iunie 1919, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul Banatului care a revenit statului român, iar pe 28 iulie, Aurel Cosma avea să fie numit prefect al judeţului Timiş Torontal, de către Consiliul Dirigent, şi va decreta preluarea puterii şi instaurarea administraţiei româneşti. 'Sunt bucuros, ca militar, că această conferinţă (omagială, n.r.) are loc pe data de 28 iunie, care corespunde cu cea dintâi zi fără trupe de ocupaţie de pe teritoriul Banatului.

Spun acest lucru pentru că fiecare naţiune suportă cu greu prezenţa străină, de ocupaţie, mai ales a trupelor de ocupaţie, dar cred că nimeni nu resimte mai mult umilinţa decât armata acelei naţiuni', a mai afirmat general de brigadă Dan Ionescu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News