Diamantele sunt pietre prețioase care au fascinat întotdeauna mai ales pentru strălucirea lor fabuloasă. Dar știi de ce strălucesc atât de mult? Răspunsul nu este atât de evident pe cât s-ar putea crede.

Legendele diamantului

Adevărul este însă că originea exactă a diamantelor este încă destul de misterioasă, chiar și pentru oamenii de știință și geologi, chiar dacă diamantul este cea mai prețioasă piatră cunoscută de om. 

Era un timp în care oamenii credeau că diamantele au calități magice. Se credea că diamantele neșlefuite au puterea de a proteja împotriva spiritelor malefice, că au puterea de a vindeca diferite afecțiuni și de a-l face, pe cel care poartă piatra asupra lui, indestructibil, la fel ca un diamant. Se credea, de asemenea că, dacă vei încerca să șlefuiești gema respectivă, puterile miraculoase ale diamantelor vor dispărea, scrie Sabion.

Conform medievalilor, diamantul vindeca depresia, infecțiile și bolile de inimă. În multe cazuri, tămăduitorii aplicau direct piatra de diamant pe zona bolnavă pentru a grăbi vindecarea. Războinicii purtau diamante atunci când plecau la lupte, atât ca talisman, cât și ca remediu în cazul rănirii.

Exista și o altă latură a puterii diamantelor: Papa Clement al VII-lea a murit după ce a luat un medicament care conținea pudră de diamant iar apoi s-a răspândit în lume ideea că diamantele ar fi de fapt otrăvitoare. Sultanul otoman Baiazid a fost otrăvit de către fiul său cu pudră de diamant.

În legenda grecească, se spune că zeul Cronos l-a transformat pe Adamas într-o piatră prețioasă pe care a înzestrat-o apoi cu darul puterii absolute și al norocului. 

Tot în Grecia, dar și în Roma Antică, ”focul” observat în inima diamantelor simboliza flacăra arzândă a iubirii. Această asociere a dat naștere unei viziuni romantice asupra diamantelor, care s-a concretizat mai târziu în inelul de logodnă cu diamant. Grecii antici credeau că diamantele erau fragmente de stele care cădeau pe pământ. Unii dintre ei au spus că sunt lacrimi ale zeilor.

În Egiptul Antic, diamantul era asociat cu Soarele, adevărul și curajul. Diamantele erau plasate de către faraoni în centrul Ankh-ului, simbolul vieții însăși.

Compoziția diamantelor

Compoziția sa este foarte simplă: este carbon obișnuit, ca grafitul din creioane, dar cu un punct de topire de 6.900 de grade Fahrenheit, care este de două ori și jumătate punctul de topire al oțelului.

Cu miliarde de ani în urmă, forțele elementare ale căldurii și presiunii au transformat în mod miraculos carbonul în diamant. Masa vulcanică în care s-a produs această cristalizare s-a ridicat și a străpuns scoarța terestră, răcindu-se în cratere de kimberlit.
Și  astăzi, tocmai în aceste cratere de kimberlit se găsesc diamantele, scrie Curiosauro

Ce face ca un diamant să strălucească? 

Diamantele  își au originea în mantaua pământului, unde există condiții de  presiune foarte mare și o temperatură foarte ridicată, necesare formării lor.

Adevărul este că un diamant în sine nu strălucește, dar reflectă lumina care îi conferă acea strălucire frumoasă. 

Acest fapt depinde de trei motive: reflexie internă, refracție și dispersie. Să vedem în detaliu detaliile fenomenelor enumerate mai sus.

Reflexie și dispersie internă

Când vine vorba de lumina care lovește un diamant, doar o mică parte din aceasta este reflectată. 

Lumina intră prin partea de sus a pietrei și este tăiată în unghi din interiorul diamantului. 

Acest lucru se întâmplă de sus în jos. În funcție de locul în care lovește, apar refracția și dispersia. Acest lucru creează lumină naturală și zone întunecate. Procesul de dispersie distribuie lumina care apoi face ca diamantul să strălucească.

Refracţie

Materialele transparente, cum ar fi diamantele, au un unghi critic la care lumina se reflectă în interior de pe suprafață. Din acest motiv, tăierea diamantului este extrem de importantă. Dacă tăietura este prea adâncă sau prea mică, lumina se va pierde.

Strălucirea diamantului

Claritatea diamantului îi afectează și luciul. Imperfecțiunile de pe suprafața diamantului limitează cantitatea de lumină care poate intra, deoarece incluziunile îl împiedică să se miște liber în interiorul bijuteriei. 

Aceste imperfecțiuni afectează modul în care parcurge lumina, așa că dacă sunt puține, diamantul va fi cu siguranță mai strălucitor și mai strălucitor.

După ce diamantul a fost tăiat și modelat pentru a respinge lumina perfect, pasul final în finalizarea lui este lustruirea cu grijă până la nivelul final de strălucire.

Lustruirea are un efect de durată asupra strălucirii diamantului. Orice rugozitate reziduală sau imperfecțiuni externe sunt erodate foarte delicat. Nu este ușor să faci un diamant să strălucească. Profesioniștii din domeniu trebuie să știe să taie și să lustruiască fiecare piatră pentru cele mai bune rezultate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News