Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Ce umilințe a îndurat George Enescu din partea soției. Îl obliga să i se adreseze cu un singur apelativ. "Dacă nu-i zicea așa nu-i răspundea"
colaj: Wikimapia
Puțini cunosc acest detaliu din viața privată a marelui compozitor.
George Enescu, una dintre figurile de vârf ale muzicii din secolul XX, a avut o viață marcată de reușite spectaculoase în plan artistic, dar și de greutăți de neimaginat pe plan personal. Unul dintre cele mai dureroase capitole a fost relația tensionată cu soția sa, Maruca Cantacuzino. Profesorul universitar Vania Atudorei aduce în lumina reflectoarelor mărturii zguduitoare despre batjocura și aroganțele de care marele compozitor a avut parte pe toată perioada mariajului, în lucrarea intitulată „Soţia lui George Enescu a fost o scorpie – o mărturie dureroasă”.
Régis Pasquier, profesor la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris, a fost unul dintre elevii care l-au cunoscut pe George Enescu. Tatăl său, Pierre Pasquier, muzician și prieten cu Enescu, și-a dus fiul să fie audiat de marele violonist. „Enescu era deja bolnav, dar a acceptat să ne primească. M-a ascultat, s-a ridicat de pe scaun, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: «Ai mult talent şi uite am să îţi dau sfaturi şi lecţii...»”, a povestit Régis Pasquier, citat de Adevărul.
Maruca Cantacuzino, cunoscută și ca doamnă de companie a Reginei Maria a României, își revendica titlul de Prințesă, deși acesta provenea din alianța sa prin căsătoria cu Prințul Mihail Cantacuzino. După căsătoria sa cu George Enescu în 1939, Maruca a refuzat să fie recunoscută ca doamna Enescu, preferând să i se spună în continuare Alteța Sa Prințesa Cantacuzino.
Căsnicie de coșmar
Conform mărturiilor, Maruca era o fire tiranică, dificilă, arogantă și capricioasă. „Era o tirană, o sclifosită și o snoabă, arogantă, plină de vanitate, comodă... la telefon, dacă cineva cerea să vorbească cu doamna Enescu, nici măcar nu răspundea, dar dacă cerea să vorbească cu Alteța Sa, Prințesa Cantacuzino, atunci răspundea imediat”, scrie Vania Atudorei. Enescu, supus și temător, îi îndeplinea toate capriciile și își instruia musafirii să i se adreseze Marucăi doar cu titlul de Alteță.
Pe lângă tortura psihică și manipulările de zi cu zi, Maruca îl exploata și financiar pe Enescu, obligându-l să susțină cât mai multe concerte și să predea cât mai multe lecții în particular pentru ca ea să poată trăi în lux și să-și permită tot ce-i poftea inima. Deși starea de sănătate a muzicianului începuse să se degradeze de la o zi la alta, acesta nu avea de ales și își sacrifica sănătatea pentru a face față cerințelor exorbitante ale soției. Profesorul Vania Atudorei menționează în scrierile sale că Enescu i-ar fi mărturisit preotului Vasile Hațeganu: „Am ajuns la mila oricui, plin de datorii. Sunt cerșetor în lume”.
În 1954 George Enescu a făcut un accident vascular cerebral în urma căruia a rămas parțial paralizat. În loc să îl îngrijească, Maruca l-a mutat la Hotelul Atala din Paris, motivând că nu este infirmieră. Marele compozitor a murit pe 4 mai 1955, singur, într-o cameră de hotel, fără ca soția sa să fie lângă el. Motivul pentru care Maruca a refuzat să participe chiar și la parastasul de 40 de zile a fost că, potrivit spuselor acesteia, în Biserica Ortodoxă Română din Paris „se face politică”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
