Fostul premier Adrian Năstase a scris, pe blogul personal, că "atunci când preşedintele şi majoritatea parlamentară au culori diferite (iar premierul este susţinut de această majoritate) se “instituie” o formă de coabitare instituţională". El a adăugat "Unii nu-şi dau seama de lucrul ăsta. Alţii nu vor să-l vadă".

Adrian Năstase amintește că nici în Franța nu s-a pus problema coabitării timp de trei decenii, iar prima coabitare a fost extrem de conflictuală. A doua, a fost extrem de liniștită, iar a treia cu efecte diverse, adică au existat și zone de consens, dar și punct de conflict".

"Coabitarea nu este simpatia sau antipatia între cei doi șefi ai executivului"

Fostul premier adaugă, plecând de la punctele anterior menționate, "Și noi trebuie să pornim de la faptul că, în anumite perioade, coabitarea poate fi un dat obiectiv, rezultat din decizia, directă sau indirectă, a alegătorilor. Ceea ce ne învaţă “lecţia” franceză este că, în cazul coabitării, elementul esenţial nu este eventuala simpatie sau antipatie între cei doi şefi ai executivului, ci felul în care este gestionată, instituţional, o anumită situaţie obiectivă, rezultată din alegeri şi poate ce fel de “diviziune a muncii” va exista între preşedinte şi premier".

Președintele nu este subordonat al premierului. Consensul este coabitarea

Adrian Năstase atrage atenția că "preşedintele nu devine colaboratorul subordonat al premierului iar acesta trebuie să marcheze supremaţia sa în conducerea afacerilor ţării printr-un respect formal pentru preeminenţa şefului statului". Fostul premier subliniază "consensul favorizează coabitarea iar coabitarea favorizează consensul sau aşa ar trebui să fie".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News