Românii au experimentat efectele accidentului de la Cernobâl pe pielea lor. De Ce News vă prezintă care sunt efectele unui astfel de accident nuclear asupra sănătății și cum ne putem feri de radiațiile eliberate.

La 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear din istorie, cu consecinţe majore asupra sănătăţii publice şi mediului înconjurător, precum şi cu urmări sociale şi economice importante. La aproape 20 de ani de la accident, termenul “Cernobâl” a intrat în conştiinţa colectivă, căpătând proporţiile unui mit.

Numărul total de decese variază, în funcţie de sursă, de la câteva zeci de cazuri până la câteva milioane, la fel ca şi numărul de cancere sau de malformaţii congenitale. Incendiul care a urmat exploziei reactorului numărul patru nu a fost stins decât la data de 6 mai 1986. Pe toată această perioadă au fost eliberate în mediul înconjurător cantităţi mari de gaze rare şi de materiale radioactive.

Conform estimărilor programului internaţional pentru monitorizarea efectelor accidentului de la Cernobâl asupra sănătăţii (IPHECA), iniţiat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cantitatea de material radioactiv eliberată în mediu a fost de 200 de ori mai mare decât cea rezultată în urma exploziilor de la Hiroshima şi Nagasaki. S-a estimat că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive prezente în reactor au fost aruncate în atmosferă.

Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. În ultimele zile, din cauza schimbării direcţiei vântului, au fost afectate mai ales ţările din sudul continentului: România, Grecia, Bulgaria şi Turcia.

Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza schimbării direcţiei vântului.

Majoritatea consecinţelor accidentului de la Cernobâl asupra sănătăţii umane sunt corelate efectelor radiaţiei electromagnetice ionizante. Acest tip de radiaţie, capabilă de ionizarea atomilor la impactul cu aceştia, este de mai multe tipuri: alfa, beta, gamma, X şi fluxuri de neutroni. Impactul acestui tip de energie la nivelul ţesuturilor este legat de transferul de energie către diverse structuri celulare. Acest efect a fost studiat mai ales la nivelul ADN-ului nuclear. Dacă rata de distrugere a acestuia şi leziunile sunt reduse, atunci efectele la nivel celular sunt compensate prin funcţii specifice de regenerare.

Conform recomandărilor unanim acceptate, limita maximă de iradiere din surse artificiale este de 1 mSv/an în populaţia generală şi 20 mSv/an pentru cei care lucreaza în domeniul nuclear. Primele decese au fost constatate în rândul persoanelor care au primit mai mult de 2 Sv, cauza fiind sindromul acut de iradiere.

Fazele iradierii

1. Etapa prodromală începe după câteva minute sau uneori câteva zile după iradiere (în funcţie de doză). Simptomele sunt: greaţa, anorexia, vărsături, astenie, diaree. Uneori, după expunerea la doze mari, se adaugă acestui tablou clinic febră, semne de insuficienţă respiratorie, obnubilare sau hiperexcitabilitate. Această fază durează câteva zile.

2. Faza de latenţă semnifică revenirea la o stare de sănătate aparentă şi durează câteva săptămâni.

3. Stadiul de boală manifestă cuprinde mai multe tipuri de evoluţie clinică, a căror gravitate este direct proporţională cu doza iniţială. Există trei forme clasice:

a. sindromul hematopoietic, caracterizat de pancitopenie determinată de distrugerea celulelor stem din măduvă, principalele cauze de deces fiind hemoragia şi infecţia.

b. sindromul gastro-intestinal, cu diaree severă, febră şi dezechilibrele hidroelectrolitice consecutive.

c. sindromul ce corelează afectarea sistemului nervos central cu cea a aparatului cardiovascular, în care leziunile sunt ireversibile. Moartea survine în câteva zile de la expunere. Simptomele variază de la agitaţie extremă, greaţă, vărsături incoercibile, diaree, până la confuzie, obnubilare şi comă. Convalescenţa poate dura de la câteva săptămâni până la doi ani, însă majoritatea pacienţilor care nu se însănătoşesc în primele luni decedează.

Cancerul de tiroidă, atribuit radiațiilor

Până în prezent, aproape 1.800 de cazuri de cancer de tiroidă au fost atribuite exploziei de la Cemobâl, conform datelor UNICEF din ianuarie 2002, şi se apreciază că acest număr va atinge 8.000 în următoarele decade, întrucât incidenţa acestui tip de cancer este maximă la 25-30 de ani postexpunere. În schimb, surse independente afirmă că numărul total de cazuri de cancer de tiroidă se apropie de 100.000. Alt tip de cancer puse pe seama accidentelor nucleare sunt leucemia.

Raportul din 2002 al Agenţiei pentru Energie Nucleară asupra accidentului de la Cernobâl susţine că riscul de apariţie a unei forme de cancer în Europa a crescut cu 0,01% peste incidenţa naturală.

Cele mai frecvente tipuri de cancer care au crescut în incidență după 1986 sunt cancerul pulmonar, gastric şi de prostată - în cazul bărbaţilor; cancerul de sân, piele, uter şi gastric - în rândul femeilor.

Alte probleme de sănătate

Afecţiuni ale sistemului endocrin, în special glanda tiroidă, diabet zaharat,  probleme oculare - creşterea numărului de cazuri de cataractă, cu debut precoce, afecţiuni diverse ale sistemului imun - cu scăderea rezistenţei la infecţii şi creşterea numărului de boli alergice, în special la copii -, probleme cardiovasculare, creşterea prevalenţei hipertensiunii arteriale, scăderea fertilității sau malformații congenitale, toate acestea au fost puse pe seama accidentului de la Cernobâl.

Într-un studiu longitudinal efectuat de Institutul de Sănătate Publică, între 1986 şi 1994, pe un lot de 310 copii, cu vârste între 0 şi 6 ani, au fost studiate posibile efecte ale accidentului: morbiditate crescută, întârziere în dezvoltarea fizică şi valori mai scăzute ale coeficientului de inteligenţă.

Cum scăpăm de efectele radiațiilor

Românii știu deja cum să se apere de radiații. Cum află de vreun accident,  dau fuga după ceea ce țin minte că a constituit în 1986 tratament de urgență: pilulele de iodură de potasiu. „Dacă oamenii vor înghiți o pilulă de iodură de potasiu pe zi nu vor păți nimic. Românii nu duc lipsa de iod, carența fiind rezolvată prin iodarea universală a sării”, susține prof. dr. Constantin Dumitrache, de la  Institutul 'C. I. Parhon'.

Urmărește aici un documentar care explică amănunțit accidentul de la Cernobâl.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News