Familist convins, tată a doi băieței, Cătălin lucrează ca jandarm montan. Își iubește meseria și o practică într-un mod fără reproș. Totodată, el compune, cântă și duce mai departe o atât de ”frumoasă povară”: numele Tatianei Stepa în folk.

DC News a discutat cu Cătălin Stepa despre mama sa, despre regretul că Tatiana Stepa nu a mai apucat să-l vadă cântând, dar și despre cât de greu e să se împartă între muzică, familie, locul de muncă.

DC NEWS: Ați început să cântați destul de târziu. Ne puteți povesti cum s-a întâmplat? Care a fost momentul decisiv?

CĂTĂLIN STEPA: Da, undeva prin 2010. Nu știu, a venit pur și simplu. A început cu cântări între prieteni, seara la o poveste, apoi niște cântări la un club din oraș, (nr.- Lupeni, Hunedoara), dar tot între prieteni, mai mult. Apoi a trebuit să fac un moment în memoria mamei la Festivalul "Om bun", la sfârșitul anului 2010 și de aici încolo, sub "aripa" și îndrumarea lui Victor Socaciu au urmat vreo doi ani de mini-turnee prin țară cu el și cu George Nicolescu, iar mai apoi am început să merg și singur. Tot la îndemnul lui Victor m-am apucat și de făcut piese, pentru că nu aveam curaj să fac pasul acesta.

CĂTĂLIN STEPA, JANDARM MONTAN, ARTIST FOLK ȘI PRESIUNEA NUMELUI TATIANEI STEPA

DC NEWS: Lucrați ca jandarm montan și vă faceți meseria în mod exemplar. Cât de greu e să vă împărțiți între locul de muncă, muzică, familie?

CĂTĂLIN STEPA: M-ați nimerit aici (nr.- râde). E foarte greu din prisma timpului. Am doi copilași mici de un an și unul de aproape trei. E greu, dar e frumos pentru că imi ocup timpul cu lucruri care imi plac, atât la serviciu cât și pe plan muzical. Iar de familie, ce să mai zic? Ei sunt pe primul loc și am mare noroc cu soția care e foarte înțelegătoare și face eforturi mari fiind mai mereu singură cu copiii. Însă ea mă susține foarte mult și dacă nu era ea, în unele momente mai grele,  probabil că aș fi renunțat la muzică. 

DC NEWS: Aveți muzica în sânge, genetic. Dar se poate supraviețui azi din folk? Se poate suraviețui doar din muzică?

CĂTĂLIN STEPA: Eu zic că se poate supraviețui. Nu se poate "trăi bine", dar se poate supraviețui. Acum, bineînțeles că vorbesc la nivelul meu. Că la marii artiști e altceva. 

DC NEWS: Aș vrea să vorbim puțin despre mama Dvs., regretata Tatiana Stepa, una dintre cele mai mari voci ale folk-ului românesc.  Nu pot să nu vă întreb, regretați că Tatiana Steapa nu a apucat să vă vadă cântând?

CĂTĂLIN STEPA: Da! Pentru că sunt sigur că ar fi fost tare fericită, mai ales că ea a avut niște tentative de a mă "împinge" pe drumul ăsta însă am refuzat categoric. Dar îmi place să cred că la un nivel oarecum spiritual, știe. Mi s-au întâmplat multe lucruri frumoase în ultimii șapte ani, cumva fără a mi le propune. Au picat din cer!

DC NEWS: Simțiți că apasă pe umerii Dvs. presiunea numelui uriaș al Tatianei Stepa în folk?

CĂTĂLIN STEPA: Cred că domnul Nicu Alifantis a descris cel mai frumos situația asta, denumind-o: "o frumoasă povară". Și așa este, pentru că, într-adevăr, au fost și vor mai fi situații în care să fiu privit circumspect, să se facă comparații, să mi se pună tot felul de "etichete" mai mult sau mai puțin corecte, însă avantajele numelui, prietenia unor oameni frumoși, pe care am primit-o tot ca pe o moștenire, și faptul că mi s-au deschis multe uși, că am fost ușor acceptat de o mare parte din prietenii ei artiști, compensează dezavantajele astea.

Consider că am pornit pe drumul ăsta de la o etapă în care alții au ajuns după zeci de ani de muncă, așa cum a făcut și mama. Sunt un om norocos!

TATIANA STEPA ȘI ȘANSA CENACLULUI FLACĂRA

Pe 7 august 2009, la doar 46 de ani, răpusă de o necruțătoare boală, Tatiana Stepa părăsea această lume.

Ea a lăsat muzicii, împreună cu poetul Adrian Păunescu, prin intermediul Cenaclului Flacăra, o moștenire uriașă. Cătălin Stepa ne-a vorbit despre "șansa de a-ți tări visul" pe care Tatiana Stepa a întâlnit-o la Cenaclul Flacăra.

DC NEWS: Ce a însemnat pentru Tatiana Stepa, Adrian Păunescu și Cenaclul Flacăra?

CĂTĂLIN STEPA: Șansa de a-ți trăi visul. Șansa de a cunoaște și de a lucra cu unul dintre cei mai valoroși oameni pe care i-a dat Romania. Probabil că fără Adrian Păunescu nu ar fi existat Cenaclul Flacară iar fără Cenaclul Flacăra nu ar fi existat Tatiana Stepa si poate nici alți mari artiști.

Tatiana Stepa - Singurătate Versuri: Adrian Păunescu

DC NEWS: Aș vrea, ca în final, să vă întreb dacă simțiți că oamenii se mai apleacă spre folk. Sigur, întotdeauna va exista o minoritate de elită indiferent de perioadă, dar mai sunt astăzi tinerii atrași de folk?

CĂTĂLIN STEPA: Până acum ceva vreme aș fi răspuns că prea puțin. Însă am avut bucuria de a participa la proiectul inițiat de Sorin Poclitaru: "Să dăm folk la școli!", proiect care duce muzica folk și poezia prin școli pentru a le face cunoscute și am avut plăcuta surpriză că peste tot pe unde am mers să primim un feed-back foarte puternic.

Copiii sunt foarte receptivi și interesați de segmentul ăsta, problema e că nu au acces la așa ceva pentru că nu știu ce să caute și unde. Primesc mesaje și acum de la copii la care am fost acum un an în care mă întreabă când mai mergem pe la ei. Unii și-au luat chitară, alții au început să și cânte, deci lucrurile pot merge înainte însă cu ceva mai mult efort din partea noastră. Dar merită.

Cătălin Stepa - Iubire de lut; Copaci fără pădure în duet cu Magda Puskas

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News