Sfântul Mucenic Platon s-a născut în părţile Galatiei, din cetatea Anghira. Pentru că se arată mărturisitor al învăţăturii lui Hristos, a fost supus la diverse suferinţe fizice din porunca guvernatorului Agripin: i s-au pus pe piept bucăţi de fier încins, trupul său a fost aruncat în foc, smoala, untdelemn încins, etc. După multe pătimiri, guvernatorul îl sfătuieşte pe Platon "că e timpul să se abată de la moarte spre viaţa”, adică să se închine idolilor şi să scape de moartea venită prin chinuri. La auzul acestor cuvinte, Platon a răspuns: "Bine mă înveţi Agripine ca să mă abat de la moarte spre viaţa, căci fug de moartea cea veşnică şi caut viaţa cea fără de moarte... Nici focul, nici rănile, nici mânia fiarelor, nici tăierea mădularelor nu mă vor despărţi pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit şi a înviat". După ce a petrecut optsprezece zile fără mâncare şi fără apă, i s-a tăiat capul.

Troparul Sfântului Mucenic Platon şi al Sfântul Mucenic Roman, diaconul

Mucenicii Tăi, Doamne, intru nevoinţele lor, cununile nesctricaciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Platon

Sfânta pomenirea ta lumea veseleşte, chemând pe toţi în preacinstita biserica ta, unde acum cu bucurie adunându-ne, cântăm cu cântări şi cu lumânări. Pentru aceasta, Sfinte Platon, strigăm: izbăveşte de vrăjmaşi pe poporul tău, sfinte.

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
 

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News