La sfârșitul anului 2019, când au fost descoperite primele cazuri de infecție cu SARS-CoV-2, comunitatea științifică internațională a dat un exemplu de cooperare și 11 zile mai târziu au lansat secvența genomului noului coronavirus. Un an mai târziu, primele vaccinuri au fost aprobate. Acum, provocarea este de a le distribui în mod echitabil către toate țările deoarece în fața problemelor globale, sunt necesare „soluții colective”: „o țară nu se va simți în siguranță dacă cele din jur nu sunt la fel de bine”, a spus Eduard Soler, cercetător la Centrul pentru Afaceri Internaționale din Barcelona (CIDOB).

Până în prezent, țările au achiziționat deja 8,2 miliarde de doze și negociază sau au rezervat alte 4,6 miliarde de doze, potrivit datelor gestionate de Centrul pentru Inovație în Sănătate Globală de la Universitatea Duke (SUA). Dintre aceste doze, 1,8 miliarde vor merge către țările membre ale Uniunii Europene. Canada are cele mai bune cifre după ce a cumpărat sau a rezervat în prealabil suficiente doze pentru a vaccina de cinci ori populația sa. Aceste cifre sunt departe față de cele 670 de milioane de doze achiziționate până acum de cele mai sărace țări.

Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a avertizat luni că, atunci când țările bogate negociază cu producătorii pentru achiziționarea mai multor vaccinuri, acest lucru „afectează” elementele pe care statele sărace le primesc prin inițiative multilaterale precum COVAX, prin care țări bogate dobândesc și distribuie doze pentru statele care nu pot să facă singure acest lucru.

Potrivit estimărilor Oxfam, doar una din zece persoane din cele mai sărace 67 de țări din lume va putea fi vaccinată până în 2021

„Foarte puține țări - SUA, statele Europei de Vest, China și Rusia - au reușit să creeze și să producă vaccinul, iar acest lucru a arătat încă o dată lumea multipolară și multicentrică în care ne aflăm. În ceea ce privește capacitatea și inovația, au demonstrat că sunt lideri", spune Soler.

Virginia Rodríguez, de la Institutul Barcelona pentru Sănătate Globală (ISGlobal), a spus: „Distribuția vaccinului mută sistemul multilateral care a fost pus la îndoială. Actorii fundamentali ai sistemului sunt repoziționați în cadrul internațional. Într-un context de producție redusă, actorii cu mai multă putere se poziționează în fața restului”.

În acest context, „cooperarea în domeniul sănătății devine o parte esențială a dinamicii vecinătății din întreaga lume”.

Rolul Rusiei și Chinei

La nivel internațional, distribuția vaccinurilor este utilizată „pentru a păstra zonele de influență politică”. În timp ce țările bogate își îndreaptă atenția către ele însele, Rusia și China apar ca „vocea” țărilor din sudul global. China „caută o poziție hegemonică” în Africa, în Turcia - „foarte aproape de UE” - și în Asia de Sud-Est, „creând o imagine că ea îi ajută pe cei pe care nimeni nu îi ajută”, spune Soler.

Cercetătorul Virginia Rodríguez adaugă: „China lucrează de mult timp la relațiile cu Africa pentru a se poziționa și a obține recunoașterea ca actor internațional, ca putere emergentă. Sănătatea globală este legată de securitatea internațională și acțiunea multilaterală este importantă, este singura modalitate de a răspunde (la pandemie)".

În ceea ce privește Rusia, Soler comentează că „joacă sistematic să împartă europenii”, deoarece este „un obiectiv al politicii sale externe”. La fel ca în trecut cu energia, acum folosește vaccinul și „îl vedem în America Latină, unde caută țări care se simt maltratate de Statele Unite, precum Venezuela, Bolivia sau Argentina”, adaugă expertul, care interpretează aceste mișcări ca un mod de a spune „Sunt un jucător global, nu o putere în spațiul ex-sovietic”.

UE este capricioasă

Vaccinurile rusești (Sputnik V, EpiVacCorona și acum și CoviVac) atrag, de asemenea, atenția țărilor europene precum Ungaria și Ucraina. Pentru expertul în politică internațională Virginia Rodríguez, Ungaria a dat „încă un exemplu de a pune sub semnul întrebării fundamentele de bază ale deciziilor și acțiunilor Uniunii Europene”.

La fel, Guvernul San Marino a autorizat și utilizarea serului „produs în” Rusia, iar Croația a început să negocieze cu Rusia achiziționarea vaccinului, în ciuda faptului că Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) nu a autorizat încă utilizarea acestuia.

Președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, a asigurat pe 17 că Rusia nu a solicitat permisiunea pentru comercializarea Sputnik V în UE. Trebuie amintit că revista Lancet a publicat deja rezultatele studiilor sale, care au demonstrat o eficacitate de 91,6%. Von der Leyen a declarat că, dacă Moscova ar solicita aprobarea EMA, „ar trebui să transmită toate datele pe care le are și să treacă întregul proces de examinare”, ca și restul vaccinurilor (Pfizer / BioNTech, Moderna și AstraZeneca până acum), dar a adăugat o dificultate: „Nu se produce în Europa” și, prin urmare, a precizat el, „ar trebui să efectuăm inspecții la centrele de producție” pentru a ne asigura că sunt respectate standardele de siguranță stabilite de autoritățile comunitare.

Întrebat despre posibilitatea ca EMA să nu autorizeze un vaccin rusesc din motive politice și nu științifice, cercetătoarea Virginia Rodríguez consideră că „ar fi o greșeală” și este mai înclinată să creadă că „este o chestiune de transparență”, întrucât ea înțelege că „până când nu se confirmă că îndeplinește cerințele de securitate, EMA nu poate da aprobarea”. Deși situația nu are precedente, urgența nu scutește rigoarea, consideră el.

Un alt caz este din Ucraina, „o țară prinsă între comunitatea Europei și Rusia”. Vilasanjuan subliniază faptul în Ucraina, care nu va beneficia până în vară de transporturile COVAX, din cauza conflictelor din provinciile de est ale țării, nici guvernul de la Kiev nu poate cumpăra vaccinul Sputnik V”.

"Rezultatul acestei bătălii, într-o situație geopolitică foarte complexă - conchide el în analiza sa publicată în Elcano Royal Institute - a forțat guvernul ucrainean să meargă în China pentru a obține dozele vaccinului Sinovac".

După 2020, în care am experimentat boala Covid-19 într-un fel, 2021 va fi anul „vaccinării asincrone” și acesta, în opinia lui Eduard Soler, „este încă un factor de inegalitate”.

Aceste politici reciproce ar trebui „revizuite”, având în vedere riscul ca până în 2024 multe dintre țările sărace să nu-și poată proteja populațiile și că până atunci vor apărea mai multe mutații ale virusului. Soler consideră că „soluția implică o creștere notabilă a capacității de producție”.

În acest sens, merită menționat faptul că există țări cu capacitate de producție a vaccinului precum India sau Brazilia care au reușit să negocieze cu companiile farmaceutice pentru realizarea unor acorduri cu industria. India este, de asemenea, una dintre țările cu venituri medii care își dezvoltă propriile vaccinuri, deși mai lent decât marile puteri. "Dacă vreunul dintre vaccinurile candidate din țările cu venituri medii obține aprobarea de reglementare, peisajul este probabil să se schimbe semnificativ", spun cercetătorii Universității Duke, informează 20min.es.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News