Cercetătorii au descoperit Alcyoneus, o galaxie enormă aflată la 3 miliarde de ani lumină de Pământ.

Ascunsă la aproximativ 3 miliarde de ani lumină distanță, Alcyoneus este o radiogalaxie gigantică care atinge 5 megaparsecs în spațiu. Are o lungime de 16,3 milioane de ani lumină și constituie cea mai mare structură cunoscută de origine galactică.

Descoperirea evidențiază slaba noastră înțelegere a acestor coloși și ceea ce determină creșterea lor incredibilă. Aceasta ar putea oferi o cale către o mai bună înțelegere, nu doar a radiogalaxiilor gigantice, ci și a mediului intergalactic care plutește în golurile spațiului.

Radiogalaxiile gigantice sunt încă un mister într-un Univers plin de mistere. Ele constau dintr-o galaxie gazdă (adică un grup de stele care orbitează în jurul unui nucleu galactic care conține o gaură neagră supermasivă), precum și jeturi și lobi colosali care erup din centrul galactic.

#Astronomers Spot The Biggest #Galaxy Ever, And The Scale Will Break Your Brain#Alcyoneus is a giant radio galaxy reaching 5 #megaparsecs into space. That's 16.3 million light-years long, and it constitutes the largest known structure of galactic origin. https://t.co/8bVdVAzFi2

— I am that... (@Nievenegro) December 3, 2022

Aceste jeturi și lobi, care interacționează cu mediul intergalactic, acționează ca un sincrotron pentru a accelera electronii care produc emisii radio.

Suntem destul de siguri că știm ce produce jeturile: o gaură neagră supermasivă activă în centrul galactic. Ne referim la o gaură neagră ca fiind „activă” atunci când consumă (sau „acreează”) material dintr-un disc uriaș de material din jurul ei. Chiar și Calea Lactee are lobi radio. Ceea ce nu ne înțelegem prea bine este motivul pentru care, în unele galaxii, ele cresc până la dimensiuni absolut gargantuane, la scări megaparsec. Acestea se numesc radiogalaxii gigantice și ar putea fi o cheie pentru înțelegerea a ceea ce determină creșterea lor.

„Dacă există caracteristici ale galaxiei gazdă care reprezintă o cauză importantă pentru creșterea radiogalaxiilor gigantice, atunci gazdele celor mai mari galaxii radio gigant sunt probabil să le posede”, au explicat cercetătorii, conduși de astronomul Martijn Oei de la Observatorul Leiden din Țările de Jos în lucrarea lor, care a fost publicată în aprilie anul acesta.

„În mod similar, dacă există anumite medii la scară mare care sunt foarte propice pentru creșterea galaxiilor radio gigantice, atunci cele mai mari galaxii radio gigantice sunt probabil să locuiască în ele”, au mai spus ei.

Cum a fost descoperită galaxia?

Echipa a căutat aceste valori aberante în datele colectate de LOF Frequency ARray (LOFAR), o rețea interferometrică constând din aproximativ 20.000 de antene radio, distribuite în 52 de locații din Europa.

Ei au reprocesat datele printr-o nouă tehnică, eliminând sursele radio compacte care ar putea interfera cu detectarea lobilor radio difuzi și corectând distorsiunea optică.

Imaginile rezultate, spun ei, reprezintă cea mai sensibilă căutare efectuată vreodată pentru lobii galaxiilor radio. Apoi, au folosit cel mai bun instrument de recunoaștere a modelelor disponibil pentru a-și localiza ținta: propriii ochi.

Așa au găsit Alcyoneus, revărsându-se dintr-o galaxie aflată la câteva miliarde de ani lumină distanță.

„Am descoperit ceea ce este în proiecție cea mai mare structură cunoscută realizată de o singură galaxie, o radiogalaxie gigantică cu o lungime adecvată proiectată [de] 4,99 ± 0,04 megaparsecs. Lungimea corectă adevărată este de cel puțin … 5,04 ± 0,05 megaparsecs”, au explicat cercetătorii.

Oamenii de știință au descoperit că este o galaxie eliptică destul de normală, încorporată într-un filament al rețelei cosmice, cu o masă de aproximativ 240 de miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui, cu o gaură neagră supermasivă în centru de aproximativ 400 de milioane de ori masa Soarelui, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News