Rare au fost situaţiile în România postdecembrista în care asupra unei runde de alegeri să nu planeze suspiciuni şi acuzaţii de fraudă. Fie că vorbim de alegeri locale, parlamentare sau chiar prezidenţiale.

Sociologul Alfred Bulai a explicat, pentru cititorii DC News, care sunt metodele de fraudare, de deturnare a rezultatului alegerilor, "patentate" în România ultimelor trei decenii. Sunt moduri de lucru care nu implică foarte multe resurse dar sunt extrem de "eficiente" pentru cei care doresc cu orice preţ să câştige alegerile, chiar dacă votanţii au decis altfel. 

"E foarte simplu: e vorba de câţi oameni de încredere ai în secţia de votare, de experienţa pe care o au; nu uitaţi că acei oameni sunt acolo de la şase dimineaţa iar noaptea pe la 00.00 ţi se ia de tot şi de toate.

Prima chestiune e să ai un om de încredere acolo care, mai întâi, nu trebuie să fie de acord cu numărarea: adică îţi iese altfel, îi freci de îi înnebuneşti. Doi la mână, sigur că în funcţie de cât de vigilenţi sunt oamenii, poţi inclusiv să te baţi pentru anularea oricăror voturi care nu-ţi convin.

Când ai oameni în secţie, dincolo de numărare, sunt multe alte formule: lui mamaie de la ţară, când ştii că votează cu ceilalţi, fie îi dai ştampila îmbibată cu tuş de o să umple buletinul; ori, invers, îi dai ştampila cu foarte puţin tuş iar ea, ca să se asigure că se vede, o să ştampileze buletinul de vot de 2-3 ori. Iar omul de încredere din secţie zice: nu dom'le, are două ştampile, se anulează", a explicat Alfred Bulai.

Ce se întâmplă în mediul rural

"Partidele nu au, de regulă, atâţi oameni de încredere pe care să-i pună la fiecare secţie de votare şi se trezesc să plătească oameni care nu fac parte din aparatul de partid ca să fie în secţie. În general, un primar vigilent îi pregăteşte din timp: îşi trimite propriii oameni ca şi cum ar fi cu totul independenţi iar astfel în anumite zone sunt primari care controlează integral secţia de votare. 

Modalităţile sunt multiple: vorbim şi despre experienţa pe care o ai acolo. Nu uitaţi că în mediul rural şi în oraşele mici cei din secţie se pot cunoaşte între ei şi apare formula următoare: femeia şi-a lăsat copiii acasă toată ziua, e îngrijorată, iar tu o trimiţi acasă: 'Lenuţo, du-te şi rezolvă-ţi problemele că rămânem noi aici. Stai fără grijă'.

Doi la mână, există oameni loiali partidului care încep să facă gălăgie, se ceartă, contestă totul. Tu, ca simplu reprezentant în secţie, au fost plătit cu 50-100 de lei, nu ai vrea ca de banii ăştia să te şi înjuri cu ei, nu te bagi în scandal", a povestit sociologul Bulai.

Metoda "aglomeraţie la secţie"

  

"Mai e şi metoda cu cozile la secţii. Mai ales cum s-a întâmplat acum unde am avut o prezenţă slabă, nu au de ce să apară cozi la secţii. Coada este regizată, sunt puşi 100 de oameni care să stea acolo şi să-i descurajeze pe cei care vin să voteze. Omul vede ce nebunie e acolo, cât durează, că trebuie să aştepţi foarte mult şi, la un moment dat, renunţă şi pleacă acasă. Unii dintre aceştia pot trage de timp şi prin alte metode: se fac că nu îşi găsesc buletinul, nu găsesc - în contextul actual - masca, ba chiar intră în cabina de vot şi stau minute bune acolo 'ca să se mai gândească', deoarece legea nu-ţi spune că ai un interval limită de timp dedicat votului.  

La numărarea voturilor există şi varianta clasică de substituire a procesului verbal. Ai procesul verbal facut, dacă mergi la intimidare şi nu se prind ceilalţi, ţi-l ţi semnează", a mai afirmat Alfred Bulai.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News