„Așa, bun. Cu teoriile și cu practicile. Să presupunem că aveți dreptate voi, cei cu teoriile conspirației. Uitați, eu vă dau dreptate, dacă asta vă liniștește puțin. Problema e că nu contează dacă virusul a ieșit din liliac sau din pangolin și s-a strămutat în om sau a fost scăpat/ușuit din vreun laborator. Aici, jos, la noi, la firul omului, treaba asta nu mai contează. Noi avem treabă să ne salvăm unii cu alții, unii pe alții, împreună. Însă în aceste macre zile ale noastre, împreună înseamnă separat.

Apoi, cu credincioșii și necredincioșii, plus așașiașacredincioșii. Lăsați oamenii în pace, în credințele, necredințele și aproapecredințele lor. Eu cred în Dumnezeu, mă rog lui Dumnezeu, dar nu trag pe nimeni de mînecă și nici nu-i judec convingerile. Fiecare om își găsește puțina pace pe care viii și-o mai pot găsi în clipele astea în felul său. Respectă credința aproapelui tău, respectă necredința aproapelui tău, respectă omul. Omul are valoare necondiționată. Fiecare viață este prețioasă. Dacă poți să ajuți, ajută, dacă poți să aduci alinare cu o vorbă bună, spune-o, dacă-ți vine să cînți, cîntă, dacă te-ajunge deseori plînsul, plîngi, dacă nu mai poți din cauza presiunii și-ți vin în minte tot felul de chestii de rîs, rîzi. Dar, te rog, dacă ești îngrozit, nu-l judeca pe cel care rîde, mergi mai departe, în josul paginii, nu-ți consuma energia prin a da de pereți cu alții, care nu sînt în starea ta. Nu în clipa asta. Mai știți secvența aia din Tom și Jerry, în care Tom deschide capacul unui tomberon și urlă, apoi pune capacul repede la loc? Ei, nu-i chiar o idee rea. Înainte să m-apuc să urlu pe feisbuc tot felul de lucruri, înainte să-ți dau peste ochi cu dreptatea mea, mai bine urlu nițel într-o pungă, nu recomand coșul de gunoi, mă depresurizez un pic și pe urmă scriu ceva pe un ton mai potolit. Poate un om care citește urletul meu suferă cu inima, pot să-i fac un mare rău, e normal să iau în calcul și asta. Și-apoi, nimeni nu ascultă urlete. Nimeni.

Acum, cu frica.

Normal că ne e frică. Ne e totul nou, deci și o frică nouă, ne luptăm cu ea, fiecare cum poate, învățăm și lupta asta nouă. Altfel, să presupunem că mai avem o săptămînă, două, o lună, două, trei de trăit. N-ai de unde ști. Ce faci, lași frica să te paralizeze? Cît o mai fi, multul, puținul, îl trăiești în frică? Fii atent la ea, are uneori forme bine deghizate, n-o lăsa să te stăpînească.

La capăt de postare, ceva care mi se pare extrem de important: dacă e cineva dintre voi care poate să vorbească acum cu domnul Florin Salam, cu domnul Adrian Minune și ceilalți cîntăreți de manele pe care îi apreciază foarte mulți oameni din țara noastră, îl rog să o facă. Să-i roage pe acești cîntăreți să dea mesaje către publicul lor, care este unul foarte, foarte numeros, iar mesajele de la acești cîntăreți ar însemna ceva pentru acest public pentru care bula noastră nu există. Mesaje către acest public să stea în case, ca să se protejeze pe ei și să-i protejeze și pe cei dragi ai lor. Să le vorbească acestor oameni în clipuri, pe muzică, fără muzică, cum vor ei, să le cînte, dar să li se adreseze acestor foarte mulți oameni. Da, pentru că fiecare viață e prețioasă și pentru că fiecare sîntem toți”, a scris scriitoarea Ana Barton pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News