A luat-o razna limba română, vorba noastră "dulce și duioasă" care până mai ieri avea reguli clare, de unu la unu. Sau, ca să fiu în ton cu trendul, "s-a dus razna" (probabil o adaptare nerușinată și neinspirată după englezescul "go crazy"). Azi, dacă deschizi un îndreptar ortografic și ortoepic, întâi te duci pe spate, și-abia apoi "te duci razna"!

Cred că suntem țara "ambelor variante acceptate". Ne-au invadat expresii ca "face sens", a comis o "crimă" dacă a furat sau a mințit, iar dacă nu a comis o "crimă" înseamnă că e un cetățean "corespunzător". Mai nou mă lovesc de două sau chiar mai multe variante acceptate în DEX. "Să mustreze" e "la fel de acceptat" ca și "să mustre" și, ma nou, se acceptă și "să sângere", nu doar "să sângereze". Nu m-ar mira ca mâine, poimâine să ne trezim că avem liber și la "să aibe".

De ce două? De ce?

N-am să înțeleg niciodată cum în limba unei țări pot exista două variante acceptate. Și, și! Eu credeam că e... ori, ori! Acum, potrivit DOOM3, avem "variațiuni" ca: croasant/ croasante (în DOOM-2 era „croasanți”), aragaz/aragaze - când de când lumea și pământul a fost doar "aragazuri", blană și, mai nou, "blăni" (când lumea știa doar de "blănuri"), pârâu / pâraie... când în toate scrierile marilor nume românești apare, clar, "pârâuri". Acum sunt toate "corecte": și alea și celelalte, și unele și altele, și așa și altfel. "Face sens?"

Nu e zi în care să nu întâlnesc veșnicul "ambele variante acceptate" în DEX și DOOM. Iar asta mă bulversează. Și nu vorbesc de acelea dintre cuvinte care, de când a apărut Abecedarul, se folosesc cu ambele forme de plural ca "țărănci/țărance", "gogoși/gogoașe", "coarde/corzi", "poieni/poiene". Astea-s deja bătătorite și nu dor la limbă atât de tare. Vorbesc despre noile excepții. Despre neo-lingua. Despre cele nou aduse în vorbirea de zi cu zi de la care parcă începe să-ți tremure mâna dacă te pui să le scrii.

E o amestecătură de "engleză de Insta" cu "română de TikTok". E ceva... fără definiție. Improvizații intrate cu de-a sila în uz, răstălmăciri, încrâncenări de literă, e vorbă de-andoaselea, e prosteală, e trend neocultural, "reviltalizarea limbii române", "renașterea graiului", "expandarea și restaurarea vocabularului", e "sistematizarea lexicului" după sute de ani în care ne-a fost așa de bine doar cu o variantă! Una și bună.

Am uneori impresia că DOOM 3 e, de fapt, DOOM - jocul pe calculator. Unul cu prea mulți pixeli și prea puține stagii. Poate că n-am dreptate. Dar îmi plăcea mai mult limba română când era clară ca și cristalul, fără "permisiuni" nedorite, fără alungiri, prelungiri, sensuri înfrățite, terminații-gemene sau fel și fel de nuanțe de lexic. Cam tot, în lumea asta, când e mai simplu e mai frumos, mai agreabil și mai dorit. 

Nu vreau să știu ce va aduce DOOM 4. Nici măcar nu-s curioasă. Presimt că volumul va fi mai gros. Și asta pentru că "vor trece" de bifa verde mai toate cuvintele și expresiile de prin online. Cu puțin noroc vom avea și "ghe ghe" undeva pe la G! Să ne ierte doamna Luiza Seche că s-a ajuns până aici... 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News