Începând cu secolul al XIII-lea, alchimia, considerată o știință asociată nu doar cunoștințelor dobândite în urma unor studii aprofundate, ci și unor însușiri interioare ieșite din comun ale celor sortiți să o practice.

Aceste însușiri presupun credință adâncă, intuiție, o mare putere de concentrare, ceea ce atrage tot mai mulți adepți care își arogă aceste particularități. Alchimia, care implică studiul mineralogiei, chimiei, fizicii, botanicii etc., a înflorit și s-a răspândit în Europa în perioada medievală, stimulată de monarhi, până în secolul al XVII-lea, când a început să fie percepută negativ, fiind asociată cu vrăjitoria.

Scopul suprem a fost acela de a transforma metale în aur, o concepție larg răspândită care i-a înflăcărat pe suveranii dornici să se îmbogățească peste măsură. Mulți dintre ei s-au lăsat convinși de alchimiști șarlatani care, în fața lor, prin diverse manipulări, au „obținut” aur. Unul dintre șiretlicuri consta în tratarea suprafeței unor bucăți de aur care dobândeau tente de fier sau cupru. Unii alchimiști au beneficiat de subvenții din partea unor monarhi, nobili, persoane avute, dornice să se acopere cu aur.

În astfel de situații apăreau deseori conflicte

Alchimiștii invocau faptul că pentru a ajunge la performanțe trebuiau să facă experimente îndelungate. Sau dispăreau pur și simplu. Numeroși alchimiști erau interesați însă de experiențe științifice sau practicau alchimia mistică, regenerarea materiei în paralel cu regenerarea sufletească. Alchimiștii europeni au beneficiat de faimoasa lucrare a doctorului arab Avicena – Tratat despre pietre – și de alte texte arabe traduse începând cu secolul al XII-lea, din care s-au inspirat în demersurile lor originale în care au încercat să pătrundă în „intimitatea”, în „misterele” materiei.

Citește și: Daniel Radcliffe cântă rap ca un profesionist - Video - 

 

Cea mai cunoscută preocupare era legată de descoperirea Pietrei Filosofale, un corp cu însușiri excepționale, care ar fi permis transmutarea metalelor, adică prefacerea metalelor comune în aur sau argint. Piatra Filosofală urma să permită transmutarea metalelor, a elixirului de viață lungă (un preparat capabil să prelungească viața omului și chiar să ofere nemurirea) și a Panaceului, leacul universal.

Reducerea oxizilor metalici reprezintă un mare merit al alchimiștilor. Distilau, de pildă, în alambicuri diverse, amestecuri lichide pentru a separa constituenți ai acestora, prin evaporare la diverse temperaturi. Alții extrăgeau substanțe din plante, produceau acizi, cum ar fi, de exemplu, acidul nitric. Una dintre rețetele mentionate în lucrarea "De inventione veritas", scrisă de un alchimist pasionat, semnată cu un singur nume – Geber –, este bazată pe vitriol, alaun și salpetru încălzite la temperaturi înalte. Din amestecul gazelor nitrice cu apă rezulta acidul nitric, utilizat în metalurgie.

Noi elemente

Sunt combinate în fel și chip, în diverse proporții, o serie de elemente, de plante, experimente în urma cărora s-au obținut noi substanțe, coloranți precum hematitul (oxidul de fier), cinabrul (sulfura de mercur), miniumul (oxidul de plumb).

Începând cu secolul al XIV-lea, încercările de a transforma metalele în aur sunt treptat abandonate în favoarea orientării experimentelor în scopuri farmaceutice, esoterice sau mistice.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News