România nu va beneficia de avantajele intrării în clubul zonei euro dacă nu va prezenta o economie performantă. Va simţi însă din plin gustul amar al dezavantajelor aduse de renunţarea la leu şi la politica monetară proprie, potrivit ForbesRomania.

Înainte ca economia reală să fi recuperat la capitolele competitivitate, productivitate, produs intern brut pe cap de locuitor şi, mai ales, capacitate de inovaţie, trecerea la euro în ar fi dezastruoasă.

Dacă la momentul adoptării euro firmele româneşti nu vor fi la un nivel comparabil cu cel din Europa din perspectiva indicatorilor enumeraţi mai sus, ele sunt sortite falimentului, ceea ce înseamnă minus de locuri de muncă şi venituri la bugetele publice. Dar şi mai grav este că, prinsă în menghinele reglementărilor europene stricte, şi forţată să joace după aceleaşi reguli ca şi economiile mai bine poziţionate, România pierde şansa de a recupera din decalajele ce o despart de centrul Uniunii.

Probabil că preşedintele Băsescu nu şi-a pus foarte multe întrebări pe aceste teme, din moment ce la jumătatea lunii noiembrie îşi asuma cu nonşalanţă, în faţa cancelarului Germaniei – Angela Merkel –, angajamentul României de a adopta euro în 2015. Sau dacă şi le-a pus, a trecut repede peste „amănuntul” desfiinţării economiei autohtone cu gândul la beneficiile de imagine pe care le-ar putea avea ca… „omul politic ce a introdus România în clubul euro”.

De asemenea, și BNR susține atingerea acestei ţinte (indiferent de costuri!), având în vedere că intrarea României în zona euro la 1 ianuarie 2015 ar urma să fie aprobată cel târziu în anul 2014 - ultimul an de mandat pentru Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Chiar dacă românii sunt tentați să treacă cât mai repede la moneda euro, ideal ar fi ca acest obiectiv să fie amânat până când perioada critică pentru moneda europeană va fi depășită. „Prin aderarea unei economii la o Uniune Monetară se pierde independenţa politicii monetare şi a politicii de curs de schimb, instrumente importante care pot fi utilizate în perioadele de ajustare la şocurile economice”, explică economistul Andrei Rădulescu. Spre exemplu, odată cu renunţarea la leu şi la politica monetară proprie, România nu va mai avea niciun mijloc de a compensa lipsa de capitaluri din economie – aşa cum ar fi putut face recent (dacă BNR ar fi fost mai curajoasă), când a redus dobânda cheie de la 6,25% la 6%. Dobânda cheie este doar unul dintre instrumentele prin care Banca Naţională poate injecta în economie bani, pentru a compensa retragerea capitalurilor.

Situaţia s-ar schimba probabil radical dacă românii ar şti care sunt efectele pe termen lung ale renunţării la suveranitatea monetară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News