Când moare cineva, mai ales la sate, oamenii respectă tot felul de tradiții. 

Unii pun bani în coșciug pentru ca mortul să treacă vămile. În unele zone se crede că atâta timp cât sicriul este în casă, oglinzile se acoperă pentru a evita ca sufletul celui drag să intre în ele și să rămână captiv. Mai mult, nu este permis să privești în oglindă atâta timp cât sicriul este în casă deoarece vei fi următorul care va muri.

Se spune, de asemenea, că înainte ca mortul să fie așezat în sicriu, sicriul trebuie înconjurat cu un recipient cu tămâie de trei ori, pentru a alunga spiritele rele.

În unele părți ale României, toate bunurile celui care a murit sunt date străinilor, astfel încât morții se pot bucura de aceleași lucruri în moarte ca și în viață. În toate zonele țării, mâncarea și băuturile sunt împărtășite în memoria morților la date fixe, cu o ceremonie.

În coșciug, sub capul defunctului, se așază un săculeț de pânză cu diverse obiecte care au aparținut celui decedat și care i-ar fi de folos în „marea călătorie“: săpunul cu care a fost spălat, pieptenele cu care a fost pieptănat, foarfeca cu care i s-au tăiat unghiile, o oglindă, uneori cosmetice dacă este vorba de o femeie sau aparat de ras pentru un bărbat. 

Unii sparg un vas sau o cană la scoaterea din casă a decedatului (există superstiția că în acest fel se sperie spiritul și nu se întoarce din drumul pe care îl are de parcurs).

Plânsul exagerat, bocetul, jeluirea - în unele părti ale țării sunt chemate femei care se pricep să bocească morții. Însă acest lucru nu face decât să mărească durerea familie, în loc să mângâie și să cultive speranța.

Iar lista cu superstiții poate continua la nesfâșit.

Ce trebuie să știți este că aceste tradiții nu au nicio legătură cu ortodoxia. Sunt niște obiceiuri păgâne. Despre acest subiect a vorbit și sociologul Alfred Bulai la DC News și DC News TV, în emisiunea „Nod în papură”.

„Într-una din cercetările mele, am vorbit cândva cu un preot și l-am întrebat dacă este creștinește să împiedici mortul și alte lucruri de genul acesta. Mi-a zis: „a, nu, jumătate din ce facem noi aici, la o înmormânare, nu este creștin”. Și l-am întrebat de ce le mai face și mi-a spus: „păi scap de babe?!” În satul tradițional vin expertele și vin cu tot felul de tradiții care nu au nicio bază creștină. Sunt practici care sunt de ani întregi și nu mai pot fi schimbate. Preotul spunea că el face slujba cum trebuie, dar nu avea ce să facă cu aceste practici care se schimbă foarte, foarte greu. ”, a spus profesorul Alfred Bulai.

Vezi mai multe despre subiect de la minutul 53:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News