La o sută de ani, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici lucrează cinci ore pe zi la calculator. Nu mai poate scrie de mână, și din cauza unei degenerescențe retiniene începe să-și piardă vederea, dar de 20 de ani nu a renunțat în nicio zi la cititul știrilor sau la editarea de texte pe calculator.

În podacastul pe care îl realizează pe platforma youtube, Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii, l-a întrebat pe prof. Bălăceanu-Stolnici care este secretul acestei longevități?

”Impresia mea este că longevitatea este genetică, a răspuns academicianul Stolnici. Părinții mei au fost longevivi, bunicii mei, străbunicii mei au fost longevivi. Intervine un element genetic. Plus că am avut o viață regulată, o viață fără excese, fără droguri și alte lucruri care sunt periculoase, am muncit tot timpul și nu am stat să lenevesc!Un secret ar fi munca. Am munict tot timpul. Și acum! Văd prost, aud prost, merg greu, dar totuși în fiecare zi îmi fac câteva ore de lucru. Prin faptul că nu mai pot să văd bine, nu mai pot să scriu, și atunci toate lucrările mele trebuie să le construiesc, să le păstrez în memorie și când vine cineva să i le dictez!

Ionuț Vulpescu: Deci nu există o rețetă nici pentru longevitate, nici pentru această rezistență extraordinară!

C.B.S: Nu, dar există rețetă pentru altele. Că poți să fii longeviv, dar dacă îți bați joc de corpul tău, degeaba ai gene bune. Trebuie să ai o viață în regulă! Să nu faci excese, să nu consumi droguri, să ai o activitate continuă. Și pe undeva să știi să te relaxezi în limitele posibile ale rezistenței organismului. Cu sport, cu plimbări. Trebuie să ai grijă. Ideea nu e atât să prelungești viața, ci ideea e ca și anii de bătrânețe să fie ani corespunzători. Cum spunea Ana Aslan, nu numai anii vieții, să nu dai numai ani vieții, ci și viață anilor.

I.V: Care e raportul dintre muncă, efortul pe care trebuie să îl faci, și relaxarea, momentele de pauză?

C.B.S: Nu există ceva numeric, dar în principiu e bine să respecți 7-8 ore de somn, noaptea, și să îți mai iei masa la ore regulate, ca să nu forțezi ceasurile biologice, și să ai mișcare, să nu fi sedentar! Eu am cam fost sedentar în ultimul timp! E bine să te miști, adică să ai o oarecare activitate fizică! Eu am făcut mai multe sporturi. Întâi am mers! Am înotat, am făcut bicicletă, am mers cu motocicleta foarte mult, vreo 15 ani de zile am mers cu motocicleta! Am făcut călărie, pentru că aveam caii la țară! În tinerețe am jucat fotbal, am avut și o echipă la țară pe care o făcusem, am jucat volei, am jucat tenis, din toate câte puțin.

Ce a însemnat dispariția Jockey Club

I.V: Ați practica deci mai multe sporturi. În albumul de amintiri, ați și scris mai multe albume cu amintiri, și e una evocată în mod particular, în care mărturisiți că ați fost legat de Jockey Club. Ce a însemnat dispariția Jockey Club?

C.B.S: Sunt două lucruri diferite. A fost un Jockey Club clasic, vechi, bătrân, care a dispărut în ’48, și a fost un al doilea Jockey Club, pe care l-am făcut împreună cu Manole Filitti, cu Alecu Paleologu și cu George Fodoreanu, care funcționează și acum, dar care...

I.V: Nu sunteți chiar mulțumit de el.

C.B.S.: Nu, nu, nu, și l-am și părăsit.

I.V: V-ați retras! Momentul în care s-a desființat cel vechi, în 1948, cum a fost resimțit?

C.B.S: Eram adolescent, eram în plină bolșevizare, și părea un fenomen de o normală mentalitate pentru felul în care se comporta guvernul atunci. Plecase Regele, tot ce era legat de regalitate, de marea burghezie, de aristocrație, a fost distrus. Or Clubul era un simbol pe vremea aceea al boierimii românești.

Interviul integral poate fi ascultat pe platforma youtube, în cadrul podcastului Avangarda

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News