Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Zborul spațial poate provoca schimbări structurale de lungă durată în creierul uman
Foto cu caracter ilustrativ: Unsplash
Știm că timpul în spațiu ne afectează corpurile, de la creier până la oase, dar oamenii de știință încă nu au suficiente date cu privire la detaliile acestor schimbări. Într-un nou studiu, cercetătorii au analizat modul în care durata misiunilor spațiale și timpul dintre ele ar putea afecta lichidul din creierul uman.
Acest lichid cefalorahidian, stocat în creier în patru camere numite ventriculi, ajută la amortizarea presiunii creierului și la protejarea acestuia. De asemenea, este asociat cu spălarea toxinelor celulare și livrarea nutrienților din fluxul sanguin, conform Science Alert.
Cercetătorii de la Universitatea din Florida, NASA Johnson Space Center și alte instituții din SUA au descoperit modul în care zborul spațial mărește dimensiunea camerei și a volumului lichidului cerebral în funcție de anumiți factori, inclusiv de durata petrecută de astronauți în spațiu și intervalele dintre zborurile lor spațiale.
„Aceste descoperiri demonstrează că expansiunea ventriculului crește cu zborul spațial”, scriu cercetătorii în lucrare.
În plus, „intervalele de pauză mai mici de trei ani nu reprezintă timp suficient pentru ca ventriculii să-și recupereze complet capacitatea compensatorie”.
Această creștere a dimensiunii ventriculului și a lichidului cerebral suplimentar este ceva care a fost observat și în studiile anterioare și este însoțită de o deplasare în sus a creierului în interiorul craniului în microgravitație, care, la rândul său, contribuie la redistribuirea fluidelor.
Folosind scanări RMN a 30 de astronauți, cercetătorii s-au bazat pe acele studii anterioare pentru a descoperi că, cu cât zborul spațial este mai lung, cu atât crește mai mult dimensiunea ventriculului.
Se crede că umflarea ventriculilor creierului reprezintă un mecanism compensator în timpul zborului spațial, permițând creierului să se adapteze la schimbările lichidului cefalorahidian.
„Deși pare contraintuitiv că ar exista o schimbare mai mare în această structură pentru misiuni mai scurte, aceasta poate reflecta o schimbare structurală adaptativă timpurie în timpul zborului, care revine treptat la valoarea de bază în timp”, explică cercetătorii.
Pentru cei șapte astronauți care au avut o pauză de mai puțin de trei ani între misiuni, această expansiune a ventriculului nu a fost la fel de proeminentă. Echipa sugerează că acest lucru înseamnă că nu există suficient timp pentru ca ventriculii creierului să se micșoreze și să revină la normal, pentru a putea face față creșterilor de lichid cefalorahidian.
Scanările au arătat, de asemenea, că, cu cât există mai multe misiuni anterioare pentru un astronaut, cu atât creșterea dimensiunii ventriculului a fost mai puțin vizibilă după o misiune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
