"Între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, în Scoţia, aproximativ 4.000 de persoane au fost acuzate de vrăjitorie. 84% erau femei", a declarat Claire Mitchell, o avocată în vârstă de 50 de ani.

În total, peste 2.500 de persoane au fost executate pentru vrăjitorie, de cele mai multe ori fiind sugrumate şi apoi arse, după mărturisiri smulse sub tortură.

"Nu erau lăsate să doarmă timp de mai multe zile (...) şi ele mărturiseau că erau vrăjitoare, că dansau cu diavolul sau că întreţineau relaţii sexuale cu el", a declarat avocata scoţiană pentru jurnaliştii de la AFP într-un cimitir din Dundee, cunoscut sub numele "The Howff".

În acel cimitir din secolul al XVI-lea se află o coloană mică de piatră, denumită "Piatra vrăjitoarelor". Trecătorii lasă acolo petale de flori şi monede, în semn de omagiu adus persoanelor executate pentru vrăjitorie, inclusiv pentru Grissel Jaffray, sugrumată şi arsă în 1669. Pe o stradă din centrul oraşului, un mozaic reprezentând o pălărie conică din care ies flăcări o comemorează pe acea femeie, supranumită "ultima vrăjitoare din Dundee".

VEZI ȘI: De ce avem uneori senzația că suntem urmăriți

Drame necunoscute

Claire Mitchell a înfiinţat asociaţia "Witches of Scotland" în urmă cu doi ani, pe 8 martie 2020, cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Femeilor, după ce a descoperit amploarea impactului pe care l-a avut Witchcraft Act. Acea lege din 1563 prevedea pedeapsa capitală pentru cei care erau găsiţi vinovaţi de vrăjitorie şi a rămas în vigoare până în 1736.

Asociaţia solicită trei lucruri: graţierea tuturor persoanelor condamnate pentru vrăjitorie, scuze oficiale din partea autorităţilor şi un monument naţional în memoria acestor drame necunoscute.

Zoe Venditozzi, în vârstă de 46 de ani, membră a aceleiaşi asociaţii, spune că până de curând nu cunoştea nimic despre acele vânători de vrăjitoare. "Deşi eu m-am născut chiar în Fife, unde au avut loc multe execuţii", a spus ea.

Zoe a descoperit că "oricine putea fi executat", dar cele mai multe dintre victime erau oameni "în general obişnuiţi, adeseori săraci, vulnerabili, care nu puteau să se apere" sau care erau "percepuţi ca fiind ciudaţi sau deranjanţi".

În acea epocă, "oamenii credeau cu adevărat foarte mult în diavol", reaminteşte Zoe Venditozzi, iar "femeile aveau tendinţa de a fi acuzate, pentru că erau percepute ca persoane care putea fi uşor manipulate de către diavol".

"Lucrarea diavolului"

Susţinând la rândul ei această cauză, o deputată din partea SNP (Partidul Naţional Scoţian, formaţiune aflată la guvernare), Natalie Don, plănuieşte să depună în curând o propunere de lege în Parlamentul scoţian pentru a obţine graţierea tuturor persoanelor condamnate pentru vrăjitorie.

"În mai multe ţări, persoane sunt încă şi acum acuzate şi condamnate pentru că au practicat vrăjitoria. Scoţia ar trebuie să deschidă calea şi să recunoască ororile din trecutul nostru şi să vegheze ca acele persoane să nu rămână în istoria comună ca nişte infractori. Acest lucru ar trimite şi un mesaj puternic la scară internaţională pentru a arăta că aceste practici nu sunt acceptabile", a precizat deputata scoţiană.

Scoţia a fost deosebit de afectată de vânătorile de vrăjitoare.

Julian Goodare, profesor de istorie emerit la Universitatea Edinburgh, a coordonat crearea unei baze de date pentru a recenza victimele.

El notează că 2.500 de persoane au fost executate din acest motiv în Scoţia, care avea la acea vreme 1 milion de locuitori, şi a subliniat că această rată a execuţiilor este "de cinci ori mai mare decât media din Europa".

Istoricul a subliniat că era vorba despre execuţii la finalul unor procese în timpul cărora erau aduse "dovezi"speciale, precum mărturisiri sau declaraţii ale vecinilor care afirmau că suspecta le făcuse "vrăji", a explicat expertul scoţian pe esplanada Castelului Edinburgh, unde astfel de execuţii erau organizate în văzul mulţimii.

Vânătoarea de "vrăjitoare" a fost opera statului, a unei elite convinse că "diavolul încerca să facă tot răul posibil şi că vrăjitoarele erau aliatele lui", a precizat el.

Şi Julian Goodare se declară în favoarea construirii unui monument care să relateze această parte a istoriei. "Nu putem să schimbăm trecutul, dar putem să învăţăm din acel trecut", a adăugat profesorul scoţian. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News