Vladimir Putin își sărbătorește mâine, 7 octombrie, ziua de naștere. În ajunul împlinirii a 70 de ani a lui Vladimir Putin, Mark Galeotti, savant și autor al cărților "Trebuie să vorbim despre Putin" și "Războiul lui Putin", încearcă să înțeleagă cum președintele rus s-a transformat într-un autocrat izolat și a lansat dezastruoasa invazie în Ucraina. Șapte momente de cotitură din viața lui Vladimir Putin i-au modelat gândirea și ar putea explica înstrăinarea lui tot mai mare de Occident, scrie versiunea rusă a BBC.

Cursuri de judo, 1964

Născut la Leningrad, încă afectat de asediul de 872 de zile al celui de-al Doilea Război Mondial, tânărul Vladimir era la școală un băiat beligerant - cel mai bun prieten al său își amintea că "se putea lupta cu oricine" pentru că "nu simțea nicio teamă"

Cu toate acestea, un băiat slab, dar stângaci dintr-un oraș invadat de bande de stradă trebuia să se poată apăra, iar la vârsta de 12 ani s-a apucat mai întâi de sambo și apoi de judo. Era hotărât și disciplinat, iar la 18 ani avea centura neagră la judo și locul trei la competițiile naționale de juniori.

Desigur, de atunci, judo-ul a devenit parte din imaginea sa de macho, atent elaborată. Dar i-au întărit și convingerea că, într-o lume periculoasă, trebuie să ai încredere în tine și, împreună cu înțelegerea că, potrivit propriilor sale cuvinte, atunci când o luptă este inevitabilă, "trebuie să lovești mai întâi și să lovești atât de tare încât adversarul nu s-a putut ridica".

Căutarea unui post în KGB, 1968

Fără să fie nevoiți să meargă la Liteiny Prospekt 4, la sediul KGB-ului din Leningrad, oamenii evitau acest loc. Pe vremea lui Stalin, prin celulele lui de interogatoriu din lagărele Gulag treceau atât de mulți oameni, încât la Leningrad glumeau cu tristețe: "Casa Mare" este cea mai înaltă clădire din oraș, pentru că Siberia se vede din pivnițele ei.

Cu toate acestea, când avea 16 ani, Putin a intrat în sala de așteptare a acestei clădiri și l-a întrebat pe un ofițer destul de nedumerit de la ghișeu cum poate obține un loc de muncă. I s-a spus că trebuie să facă serviciul militar sau să obțină o diplomă și așa a întrebat chiar care diplomă este mai bună. I-au răspuns că jurisprudență, iar din acel moment Putin s-a hotărât să obțină o licență în drept, după care s-a angajat. Pentru bătăușul orașului Putin, KGB-ul era cea mai mare bandă din oraș, oferind securitate și promovare chiar și cuiva care nu avea legături cu partidul.

Dar munca pentru KGB a oferit și perspectivă. După cum a spus Putin însuși despre un film cu spioni pe care l-a vizionat în adolescență, "un singur spion poate decide soarta a mii de oameni".

Înconjurat de mulțime, 1989

În ciuda speranțelor lui Putin, cariera lui în KGB nu a atins apogeul. Era un tânăr puternic, dar nu avansa atât de repede pe cât își dorea. Cu toate acestea, a început să învețe limba germană și, ca urmare, în 1985, a fost repartizat la biroul de legătură KGB din Dresda.

S-a făcut destul de confortabil acolo, dar în noiembrie 1989 regimul est-german a început să se prăbușească într-un ritm șocant. Pe 5 decembrie, o mulțime a înconjurat clădirea KGB din Dresda. Putin a sunat cu disperare la cea mai apropiată garnizoană a armatei sovietice cerând protecție, iar aceștia au răspuns neputincioși: "Nu putem face nimic fără un ordin de la Moscova. Și Moscova tace".

Putin a învățat să se teamă de o prăbușire bruscă a autorității centrale și a hotărât să nu repete niciodată ceea ce crede că a fost greșeala liderului sovietic Mihail Gorbaciov, care a fost să nu reacționeze rapid și decisiv atunci când se confruntă cu opoziția.

"Petrol pentru alimente", 1992

După prăbușirea Uniunii Sovietice, Putin și-a dat demisia din KGB, dar în curând s-a impus ca asistent al noului primar reformist al orașului său natal, acum Sankt Petersburg.

Economia era în cădere liberă, iar Putin a fost însărcinat să aranjeze un acord pentru a încerca să-i ajute pe orășeni să supraviețuiască prin schimbul de petrol și metale cu alimente. Orășenii nu au văzut niciodată mâncare: potrivit anchetei, care a fost rapid ascunsă de autorități, Putin, prietenii săi și bandiții orașului au pus banii în buzunar.

În "focoșii ani 90", Putin și-a dat seama rapid că influența politică este o marfă care poate fi monetizată, iar bandiții pot deveni aliați utili. Când toată lumea din jurul lui câștiga de pe urma funcției lui, de ce nu ar trebui să facă la fel?

Invazia Georgiei, 2008

Când Putin a devenit președinte al Rusiei în 2000, el spera că va putea construi o relație pozitivă cu Occidentul în propriile sale condiții, inclusiv o sferă de influență rusă în fosta Uniune Sovietică. Curând a devenit deziluzionat și apoi furios, crezând că Occidentul încearcă în mod activ să izoleze și să umilească Rusia.

Când președintele georgian Mihail Saakașvili a decis să-și aducă țara în NATO, Putin a devenit supărat, iar încercarea Georgiei de a recâștiga controlul asupra regiunii separatiste Osetia de Sud, susținută de ruși, a devenit un pretext pentru o operațiune punitivă. În cinci zile, trupele ruse au învins armata georgiană și au impus lui Saakașvili o pace umilitoare.

Occidentul a fost revoltat, dar un an mai târziu, președintele american Barack Obama a propus "resetarea" relațiilor cu Rusia, iar Moscova a primit chiar dreptul de a găzdui Cupa Mondială din 2018. Lui Putin i-a devenit clar că a ales metoda corectă – iar Occidentul slab, avea să facă mult zgomot, dar în cele din urmă se va retrage în fața unei voințe puternice.

Proteste la Moscova, 2011-2013

Convingerea răspândită și credibilă că rezultatele alegerilor parlamentare din 2011 au fost fraudate a stârnit proteste care s-au intensificat abia după ce Putin a anunțat că va candida din nou la președinție în 2012.

Protestele din Piața Bolotnaya din Moscova au devenit cele mai mari din timpul președinției lui Putin. El credea că mitingurile au fost concepute, încurajate și conduse de Washington și l-a învinuit personal pe secretarul de stat american Hillary Clinton pentru ele. Pentru Putin, aceasta era o dovadă că măștile fuseseră aruncate, că Occidentul îl ataca personal și că, de fapt, era în război.

Izolarea Covid, 2020-2021

Pe măsură ce pandemia de coronavirus a cuprins întreaga planetă, Putin a intrat într-o izolare profundă, neobișnuită chiar și pentru standardele autocraților. Oricine avea de gând să-l întâlnească a fost izolat timp de două săptămâni sub pază, apoi a trebuit să treacă printr-un coridor inundat de lumină ultravioletă care distruge virușii.

În acest timp, numărul de aliați și consilieri capabili să-l întâlnească față în față pe Putin a fost redus drastic la o mână de adulatori și șoimi cu gânduri asemănătoare. Neavând posibilitatea de a asculta opinii alternative și de a-și vedea aproape niciodată propria țară, Putin pare să fi considerat toate presupunerile sale corecte și toate prejudecățile justificate. Astfel au fost semănate semințele din care a crescut ulterior invazia Ucrainei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News