Înainte ca vizita Papei Francisc în ţara noastră să înceapă, nenumărate televiziuni foloseau pentru ea adjectivul „istorică". Se pare că numai la noi se poate întâmpla un asemenea lucru: catalogarea unui fenomen înainte ca el să se fi produs. Lăsăm la o parte faptul că o definiţie a lui Iorga pe aceeaşi temă este foarte drastică: „Un fapt este istoric – spunea marele savant – numai atunci când niciuna dintre rădăcinile sale nu mai atinge prezentul".

Deocamdată, călătoria în ţara noastră a Papei Francisc ne oferă un termen de comparaţie pentru vizita înaintaşului său, marele pontif Ioan Paul al II-lea, de acum cu 20 de ani, aceasta din urmă fiind cu adevărat istorică. Şi iată de ce. Ioan Paul al II-lea făcea prima sa vizită ecumenică într-o ţară ortodoxă. Un episod istoric se verifică prin perspectivele pe care le deschide. După vizita în România, Ioan Paul al II-lea a călătorit şi în alte ţări majoritar ortodoxe. Trei ani mai târziu, în 2002, vizita Bulgaria. A mers, de asemenea, şi în Grecia. În felul acesta, prezenţa unui papă într-o ţară ortodoxă devenea din excepţie – cum s-a întâmplat în România – un fapt obişnuit.

Istorice au fost şi anumite momente de slujire, când întâistătătorii celor două Biserici, Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Teoctist, au slujit împreună – fără să se împărtăşească, desigur, din acelaşi potir. Iarăşi o premieră sau un fapt istoric, de care s-a cam uitat în aceste două decenii, este declaraţia comună a celor doi întâistătători referitoare la războiul din Iugoslavia, care era atunci în toi.

Prevalent ecumenică, vizita lui Ioan Paul al II-lea a fost, totodată, şi una de stat, întrucât s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al României, Emil Constantinescu, respectiv una discret apostolică, dat fiind că l-a întâlnit pe cardinalul Todea, precum şi ierarhia şi clerul catolic şi greco-catolic de la noi. În fine, ca fapt secundar, dar tot de natură istorică, este şi acela că, pe 3 aprilie 2005, în toate bisericile din România s-au făcut parastase pentru odihna sufletului Papei Ioan Paul al II-lea, trecut la cele veşnice cu o zi înainte, fapt care arăta urma adâncă lăsată de el în memoria românilor. Îmi amintesc că la Biserica Sfântul Ilie-Gorgani, unde merg la Liturghie, am văzut fotografia Papei, cu panglică neagră peste ea, aşezată la baza icoanei Maicii Domnului.

Vizita Papei Francisc în România, care a durat tot trei zile, ca şi a lui Ioan Paul al II-lea, a fost prevalent vizită de stat şi apostolică. A trezit sentimente de elan şi bucurie, revelându-ne astfel un mare creator de atmosferă. Însă între istorie şi atmosferă există o mare deosebire...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News