„Poate ca, în fiecare zi de post, pe lângă profunda devoțiune pe care o facem față de Dumnezeu prin postire și atenție sporită sufletească, ar fi bine să ascultăm și câte un Cuvânt despre post care să așeze în noi nădejde și putere de postire mai departe. 

Lumea timpurilor noastre este potrivnică postirii.

Majoritatea confesiunilor creștine au scos postul din viața și din cultul respectiv, pentru că au socotit că nu mai este necesar.

Postirea este ca un mers pe sârmă. Dacă ai făcut un pas greșit spre stânga sau spre dreapta, te poți prăbuși. Dacă exagerezi și pui accentul foarte mult numai pe post, atunci nu te deosebești cu nimic de cei care, în Săptămâna Mare, L-au dus pe Iisus în Ghabata, să fie judecat și n-au vrut să intre ca să nu se spurce dar care, în schimb, L-au dus pe Iisus spre moarte.

Punând accentul doar pe post riști să devii un om formal, un om care și-a pierdut nădejdea sufletească, a obosit și care-i obosește și pe alții. 

Există și cealaltă cădere, în care spui: “Nu mai postesc deloc, postul nu contează.” 

Un om care însă nu se înfrânează (la mâncare, la băutură, la muncă, la somn) riscă să pătimească, să se îmbolnăvească. “Cine nu postește de voie, va posti de nevoie.”, este o vorbă din sânul Bisericii. 

Viața însăși este lăsată de Dumnezeu pentru înfrânare. 

Postul trebuie trăit cu nădejdea Învierii. La Bucuria Învierii să te gândești când ți-e greu. 

Am un bun prieten care a devenit preot cu ajutorul Domnului și care spune adesea: “Asta nu contează, asta nu contează….” Asta e o ispită “de-a stânga”, să știți. E anarhie. Ba contează! Atât cât să nu te chinui nici tu, nici pe alții.

Dacă ajungi să postești cu scârbă, cu plictis, cu amăgire, n-ai făcut nimic.

Dacă ajungi să postești visând numai mâncăruri, tulburându-te și certându-te cu lumea (auzim uneori la omul ce postește astfel: “Când sunt flămând, sunt nervos!”) , ai pierdut tot sensul postirii. 

Este important să învățăm cărarea aceasta împărătească.

Și știința ne încurajează în acest sens.

Nu minimizati postul, pentru că este o armă neprețuită în lupta cu puterile întunericului. 

Cum de unii oameni sunt de neconvins, mă întreb? Oricâtă suferință ar vedea ei rămân împietriți, învârtoșați. Învârtoșarea, pierderea discernământului, dezechilibrul psihic, mental, sufletesc sunt semne clare că omul trăiește stăpânit de o putere demoniacă.

Dacă omul va începe însă să postească, să se roage, viața lui se va echilibra. Primul semn al vindecării fiind faptul că începe să-i asculte pe ceilalți și să împlinească și dorințele lor, nu doar pe ale sale”, a scris Visarion Alexa pe contul său de Facebook.

„Războiul acesta teribil se duce în timpul postului Paștelui. Să dea Domnul să postim pentru pace. Pentru pacea noastră, pentru pacea celor din jur și pentru pacea lumii. Postul deschide ochii, deschide sufletul, mintea.

Postul te ajută să vezi că nu ești tu centrul universului și să te așezi pe cărarea împărătească, îndreptat spre ceilalți, în primul rând. Domnul să vă binecuvânteze și să vă ajute să aveți un post cu folos!”, a transmis Visarion Alexa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News