„Gladiole domu', gladiole?”, este replica cu care eşti încercat invariabil când pătrunzi în Piaţa de Flori  Bucureşti. Dacă vrei să vezi cine te-a strigat, toţi par că au treabă. Practic acela este glasul pieţei care pare să testeaze posibilii clienți.  Dacă te-ai uitat în jur la cine ţi-a strigat, te-ai curăţat. Esti „boboc”, te-au luat de „fazan”. De aici încolo preţurile cresc în faţa ta ca Făt-Frumos, practic „se stabileşte biştarii după cum te vede după mufă”.

Negocierea este dusă la rang de artă de florărese. Mereu aceeaşi schemă. O ţigancă bătrână, care pare total adormită, de iţi vine să iţi ceri scuze pentru deranj numai dacă te uiţi spre cortul ei şi o alta mai tânără care te întâmpină energic. Până să apuci să spui ceva deja ti-a făcut lista cu toate preţurile, din care evident că nu înţelegi nimic. „Gladiole dacă vreţi la 15 lei pachetul, mai jos de 6 nu găsiţi. Câte vreţi să luaţi? Eu vă zic că mai jos de 10 nu le găsiţi, io vi le dau că m-am săturat şi vreau să plec acasă, dar mai jos nu aveti unde. La 6 pachete, uite mov, albe, roşii. Mai jos nu găsiţi”.

Practic nici nu ai apucat să întrebi nimic că ea deja ţi-a vândut marfa de trei ori, la trei preţurie diferite. Din partea cealaltă bătrâna se uită cu o privire pierdută prin piaţă. Abia într-un târziu îşi întoarce privirea şi se uită la tine de parcă atunci te-a văzut prima oară. Trage aer în pieptul imens şi cu o figură distorsionată parcă se chinuie să te întrebe ceva. „ Pe care le vrea domnu?”.  Până aici nici nu apuci să spui vreun cuvânt, că ea deja ţi-a vândut marfa. Poţi cel mult să taci şi să asculţi. De fapt nu să asculţi, să te chinui să înţelegi ceva, pentru că până în momentul în care apuci să rosteşti ceva ţiganca cea tânără deja e cu mâinile în flori şi iţi face oferta. Dacă iei 5 pachete ai o reducere aşa din partea casei „ că te văd om serios”.

Cum creşte preţul unui fir de trandafir de 15 ori din piaţă până la florăriile din stradă

Am fost condus prin piaţă de o doamnă cu experienţă care îşi face aprovizionarea de aici de ani buni pentru restaurantul ei. Doar de dragul ipotezei, am încercat să mergem separat unul după celălalt la aceeaşi florărie să vedem ce preţuri ni se spun. Prima a mers doamna care căuta trandafiri. După o negociere la sânge a reuşit să scoată firul la un leu bucata.

După un timp am mers şi eu la aceeaşi florărie. Fără a sta pe gânduri am întrebat direct cât costă pachetul de 10 trandafiri. Vânzătorul, un domn trecut bine de a doua tinereţe, îşi trage ochelarii puţin mai jos pe nas, mă scanează de sus până jos, trage un fum lung din ţigară şi îmi aruncă preţul: 30 de lei. În minte fac un calcul rapid şi îmi ies 3 lei pe fir. Încerc să negociez la cantitate, poate mai lasă la preţ. Mă lasă să vorbesc singur şi la final, după ce stinge tacticos ţigara, îmi spune că mai jos de 25 de lei pachetul nu poate să lase. „Pur şi simplu nu am cum, nu imi scot banii”.

La florăriile din stradă preţul unui fir de trandafir variază între 10 şi 15 lei, depinde de zone în care te duci.

Cu o ţigară toate misterele pieţei îţi sunt dezvăluite

Am trecut mai departe afundându-mă în piaţă. La un moment dat din spate aud o voce, asemănătoare cu vocea pieţei: „aveţi o tigară?”. Ce să mai fi zis, eram cu una în mână deja. Am scos pachetul şi i-am oferit una unei ţigăni bătrâne şi uscate. „ Eşti boboc ăă? Te-a luat alea de fazan?”. Mă uit la ea cu uimire şi încerc să înţeleg ce spune. „ Nu aşa merge treburile aici. Nu sta să te uiţi în gura lor că te face. Te prind şi îţi pun în cârcă toate cele”.

Brusc îmi pică fisa şi îmi amintesc gândul cu care plecasem din redacţie. Trebuia să găsesc o doamnă în piaţă care stăpâneşte tot teritoriul. Ea face preţurile, ea coordonează tot ce mişcă. Îmi fac curaj şi o întreb dacă ştie ceva despre doamna cu pricina. „ Care doamnă? Aici e fiecare pe cont propriu, ce crezi că acceptă careva să îi zici ceva. O vând ăştia şi pe mama dacă prind fazanul. Îţi zic io, aicea se face neşte combinaţii... E fiecare cu el, nu dă nimeni la nimeni nimica”.

Mă tot intriga care e chestia cu fazanul, pentru că era deja a treia oară când auzeam termenul . „ Pai tu eşti fazanul. Vi prima oară aicea te vede ăştia si pe urmă se stabileşte biştarii după cum te vede, după mufă”.

Bonul fiscal e subiect tabu în piaţă. Dacă întrebi de el pari cam arogant

Piaţa este practic împărţiă în două părţi. Una în care sunt corturile şi alta în care încep florăriile mai sofisticate. Aici se ţin florile la rece, la temperaturi foarte scăzute pentru a rămâne la stadiul de boboci. Deşi sunt mult mai aranjate, tacticile sunt tot la fel. Aceeaşi abordare, doar că totul în jur pare mai oficial.

Am încercat să văd dacă reuşesc să cumpăr ceva, iar la final să cer bon fiscal. Vânzătorul s-a uitat la mine de parcă ar fi auzit prima oară în viaţa lui de aşa ceva şi mi-a recomandat să iau florile aşa, „ ce rost mai are să tăiem chitanţă”.

În Piaţa de Flori înţelegi că de fapt negocierea este o virtute, dar înţelegi în acelaşi timp şi ce bani se învârt. Dacă cumperi trandafirul cu un leu şi apoi îl dai cu 10-15 lei la florăriile de pe stradă, profitul este unul imens. Practic din flori se scoate un profit de 1500%, pentru că bon fiscal nu eliberează nimeni, iar taxe la stat nici atât nu se plătesc.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News