Veneția, 2022:  Netflix poartă noroc
Data publicării:
Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu
WhatsApp
Un titlu care ar putea să încrețească frunțile multora. Știu asta. Dar cum să ignori realitatea? În 2018, mexicanul Alfonso Cuaron cu al său Roma, destinat marii platforme, pleca spre Oscar, după ce fusese lansat aici, la Veneția. 

Anul trecut – cu același start, aceeași călătorie erau repetate de italianul Paolo Sorrentino cu E stato la mano di Dio. Mai mult ca sigur le va relua Noah Baumbach cu White Noise, filmul care a deschis miercuri seara cea de a 79 ediție a Mostrei del cinema.

Chiar dacă, de data asta, ziariștii au fost mai puțin seduși. Cu deosebire cei care s-au dovedit admiratori înfocați ai literaturii lui DonDeLillo, după unii de nefilmat, după alții doar extrem de rezistentă în fața ademenirilor ecranului. Cineastul american nu s-a lăsat copleșit. „Am citit romanul la începutul pandemiei – mărturisea el - se potrivea momentului istoric și, în același timp, cu viața noastră.

Un Leu de aur onorific pentru Catherine  Deneuve

Textul este o satiră, chiar și a lumii academice , o satiră a modului în care alimentăm cultura pop: un studiu despre Hitler este situat la același nivel cu unul despre Elvis Priesley, ca și cum cei doi ar fi avut aceeași greutate”. Prețioasele analize universitare sunt, e adevărat, obiect al unei ironii fără mare subtilitate, de altfel. Satira destramă, din fericire, țesutul mult mai complicat al minciunilor, iluziilor, manipulărilor în care individul este prizonier de bună voie.

Vezi și: Veneția 2022: Promisiunea unei călătorii surprinzătoare

Degeaba încearcă un comentator tv să convingă auditoriul că toate catastrofele văzute în filme – explozii, ciocniri - ar trebui să fie trăite ca tot atâtea „clipe de optimism,” doar nu moare nimeni, cu adevărat. În viața reală, mai toți eroii din film, inclusiv universitari precum protagonistul interpretat de Adam Driver, sunt obsedați de iminența morții, spaimă pe care fiecare încearcă să o combată cum îl duce capul și după cum îi cântă neobosita media sau câte un escroc pe post de vraci.

Nevasta amintitului profesor crede nesmintit în lozinca „Poate stă în puterea ta să ucizi moartea”, ceea ce în cazul ei, se traduce prin înghițirea unui pumn de pastile, operație asociată obligatoriu cu o partidă de sex cu furnizorul respectiv. De aici -gelozia criminală a bărbatului , mai obișnuit cu propriile coșmaruri, cu zgomotul alb al morții. De unde și titlul, White Noise.

În această veșnică angoasă existențială, accentuată și de amenințarea reală aunui nor toxic ce vine dinspre Canada („Dinspre Canada vine întotdeauna un nor toxic” – pune punctul pe i un personaj), un alt comentator tv încheie sarabanda de pe ecran amintind că, totuși, mai există speranță. În perversitatea ei, societatea pune la dispoziție  consumerismul în floare, pe post de speranță.

Fragmentat, în buna lege a colajului postmodern, haotic pe alocuri, filmul își convoacă toate personajele într-o mare horă finală, în spațiul nesfârșit al unui supermarket – unde altundeva?- un fel de dans al bucuriei de cumpărător, singura certitudine printre atâtea neliniști și îndoieli. De doi bani speranță, vorba unui film de altădată. Filmul a plăcut publicului oficial al sălii Grande, care l-a onorat cu standing ovations preț de vreo trei minute.

Adam Driver, protagonistul filmuljui din deschidere, asaltat de fani

Oricum, consumase o mare porție de aplauze, pe care nu avem de ce să nu le credem sincere, la apariția Catherinei Deneuve (Cupa Volpi în 1998 pentru rolul din Place Vendôme, președinta juriului în 2006) onorată acum cu un Leu de aur pentru întreaga carieră. Marea actrița este iubită în Italia ca pe una de a lor, fiind mama Chiarei Mastroianni, fiica ei și lui Marcello Mastroianni.

Ca deobicei, Deneuve a respins etichetele mediocre cu care operează media, în special termenul „icoană “: „Ce cuvânt! Nu m-am simțit niciodată ca fiind așa ceva – va mărturisi ziariștilor - Nu trăiesc uitându-mă la ceea ce am lăsat în spate. Trăiesc luată de fluxul vieții”. Fără să se angajeze în discuții pe temele politice ale zilei, actrița a apărut la conferința de presă într-o ținută sobră, purtând pe bluzon steagul Ucrainei.

„Sunt mândră de acest steguleț, sunt solidară cu poporul ucrainean” - a fost singura ei declarație. Încă o dată, înalta clasă a actriței și-a spus cuvântul.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel