Profet, salvator, Mesia. Așa o considera episcopul berlinez Heiner Koch pe Greta Thunberg, în aprilie 2019, puțin înainte ca tânăra activistă de mediu să fie primită de Papa Francisc. În 2018, un preot al unui cult suedez, doamna Sofia Tunebro, o numea pe Greta „succesoarea lui Iisus".

Trebuie menționat că mesajul transmis de Greta Thunberg, inclusiv acum, la summitul ONU pentru schimbările climatice, este unul corect și necesar. Modul în care o face vine, însă, în coliziune cu imaginea care i se crează, de succesoare a lui Iisus. Acum două milenii, Mesia oferea oamenilor o religie a iubirii, astăzi discursul care mai poate trece sticla ecranului este unul al urii.

Război între generații, punerea la zid a clasei politice, aruncarea vinei exclusiv pe umerii celorlalți (Greenpeace, de exemplu, nu și-a cerut scuze că a blocat programul nuclear al Germaniei, în favoarea hidrocarburilor rusești și a cărbunelui), dubla măsură (activiștii de mediu cer să se țină seama de studiile care dovedesc efectul de seră, dar resping dovezile științifice în cazul plantelor modificate genetic, pe care le tratează cu obscurantismul Evului Mediu)...

Cred că multora dintre ”bătrâni” discursul tinerei activiste le-a amintit de dăruirea tinerilor maoiști, păcăliți de Revoluția Culturală, sau de implicarea guevariștilor, care exportau revoluția în Bolivia. 

De ce a fost aleasă Greta Thunberg?

Spre deosebire de utopiile amintite mai sus, criza mediului este cât se poate de reală. Iar riscul ar fi ca privirea feroce aruncată de Greta lui Donald Trump să îi sperie pe susținătorii acestuia și să îi transforme în adversari ai ecologiei. Ca urmare, se pune întrebarea: de ce a fost aleasă această imagine și de ce s-a folosit acest tip de discurs?

Cel mai probabil, promotorii au folosit un model verificat în practică. Din păcate, acesta pare a fi modul în care se va face politica. Multă agresivitate, ură, polarizare extremă: fie noi, fie sfârșitul lumii/nu luăm prizonieri/război total cu monștrii din cealaltă tabără. De pe Facebook, religia urii se prelinge în stradă, urcă la tribună, intră în fiecare casă. Din mediul virtual, se mută în lumea concretă.

Teme pentru a urî avem destule: sărăcia, poluarea, stresul, nedreptățile. Iar marele avantaj al unei politici bazate pe ură este că nu mai trebuie să ofere soluții. E suficient să dea credincioșilor satisfacția că toți necredincioșii au fost uciși sau trimiși la pușcărie.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News