Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Unde va contraataca Rusia?
Azi noapte, președintele american Donald Trump și-a pus semnătura pe situația din Orientul Mijlociu cu 59 de rachete Tomahawk. Ca gest de politică internațională, a fost unul semnificativ. Chiar dacă distrugerile concrete înregistrate de Siria au fost simbolice: trei șandramale și câteva MIG-uri obosite. Din '91 încoace, de la George Bush-tatăl, toți președinții americani și-au trimis Tomahawk-urile din Irak și Afganistan pâna în Siria.
Analizele ce se fac sunt cât se poate de interesante. Când a dat ordinul, Trump se afla cu președintele Xi al Chinei, la reședința sa din Mar-a-Lago din Florida. Lumea spune ca a fost o modalitate prin care Trump i-a oferit Chinei o colaborare împotriva dominației Rusiei pe plan internațional și, în special, în Orientul Mijlociu.
Alte analize atrag atenția că Siria și Orientul Mijlociu devin de acum o afacere americano-rusă. Europa este total exclusă din jocurile geopolitice și economice.
În sfârșit, Rusia, care își luase un avânt nemaiîntâlnit în Siria și Iran, primește o atenționare severă din parte noii Administrații. O racheta Tomahawk costă 1,5 milioane dolari. Practic, salva de azi-noapte a costat lejer suta de milioane contribuabilul american. Rusia înțelege astfel că bugetul pentru apărare al Americi este de 600 miliarde dolari anual față de circa 60 de miliarde cât își poate permite Moscova.
[citeste si]
Motivul loviturii americane a fost legat de folosirea de arme chimice de către militarii lui Bashar-al Assad, dictatorul sirian cu care Trump tocmai afirmase că nu are nicio problemă să stea la masa de negocieri. Se speculează în legătură cu motivele pe care Assad le-ar fi avut să folosească armament chimic interzis de convențiile internaționale. Până în prezent nu există o explicație logică pentru care Assad și-ar fi lichidat singur ultima șansă pe care o mai avea în fața lumii Occidentale. Cinic vorbind, așa cum sunt și calculele strategice, aceste aspecte nu mai au importanță. Siria, cu tot ce i-a mai rămas din populație, este un câmp de luptă între superputeri, pe marginea căruia se fac jocuri la nivel global. Câți din banii oferiți de Europa Turciei pentru menținerea la sursă a refugiaților, ce au înspăimântat deja Europa, se duc, în realitate, pentru sprijinul direct al intereselor Turciei în regiune? Nu vom afla curând răspunsul la aceasta întrebare.
În acest moment, se așteaptă, însă, răspunsul Rusiei la mișcarea de forță a Americii. După cum ne-am obișnuit, acesta ar putea fi mai subtil. De pildă, un contraatac politic, economic sau... în Justiție, în prima linie de dialog american în fața Rusiei: flancul estic al NATO, cu stâlpii săi de rezistență: România și Polonia. De remarcat că, pe această linie, Rusia are deja breșe importante: Bulgaria, Ungaria și Cehia, țări membre NATO, dar și Serbia. Cu alte cuvinte, răspunsul Rusiei nu va fi, probabil, militar, eventual prin atacarea estului Ucrainei, ci se va întâmpla ceva posibil în Marea Neagră.
Răspunsul în zonă, pe teren, în viesparul Orientului Mijlociu și Apropiat, se va da probabil prin Turcia lui Erdogan.
Până la urmă, în plan internațional, situația se complică de la o zi la alta: Uniunea Europeană incapabilă de reformă, atacuri teroriste pe continent la tot pasul, reașezare de forțe și sfere de influență. România nu are o politica în niciun domeniu. Firește că nu are nici în politica externă. Bruma de plan de acțiune a României era dictată de la Bruxelles. Asta când și Bruxelles-ul era cât de cât mai coerent. Acum, însă, nu știm exact dacă Franța va mai dori ce vrea Germania, și nici dacă sistemul bancar din Italia mai rămâne în picioare până la toamnă. Ca urmare, o țară ca România, făcută praf politic și social, are șansa de a merge până la capăt cu cel mai puternic. Printr-un noroc istoric, America are o mare deschidere către România în domeniul securității. Pur și simplu, guvernul de la București trebuie să facă, și în acest domeniu, exact ce îi spune Ambasada. O să spuneți: bine, dar asta face oricum. Răspunsul este: nu chiar. Fiindcă, atunci când vine vorba despre economie, Guvernul este foarte permisiv la interesele europene. Se poate rămâne în continuare așa.
Doar că, atunci când va veni vorba despre înarmare, banii trebuie cheltuiți - le place nu le place europenilor - numai cu acordul americanilor. Până la urmă, ei sunt singurii care pot să-și permită să cheltuiască, pentru un avertisment de o seară, 100 milioane de dolari.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
