Cercetătorii au aflat detalii interesante despre cum a evoluat celibatul, după ce au efectuat un studiu pe familiile călugărilor tibetani.

De ce s-ar înscrie cineva într-o instituție care a eliminat opțiunea vieții de familie și îi cere să fie celibatar? Reproducerea, la urma urmei, se află chiar în centrul evoluției care ne-a modelat.

Cu toate acestea, multe instituții religioase din întreaga lume necesită exact acest lucru. Practica i-a determinat pe antropologi să se întrebe cum ar fi putut evolua celibatul. Unii au sugerat că practicile care sunt costisitoare pentru indivizi, cum ar fi aceea de a nu avea copii, pot apărea atunci când oamenii se conformează orbește normelor aplicate unui grup - deoarece cooperarea este o altă piatră de temelie a evoluției umane.

Alți cercetători au susținut că oamenii creează în cele din urmă instituții religioase (sau de altă natură) pentru că servesc propriului interes egoist sau familial și îi resping pe cei care nu se implică.

Acum, un nou studiu, publicat în Royal Society Proceedings B și realizat în China de Vest, abordează această întrebare fundamentală studiind celibatul religios pe tot parcursul vieții în mănăstirile budiste tibetane.

Până de curând, era obișnuit ca unele familii tibetane să-și trimită unul dintre fiii lor la mănăstirea locală pentru a deveni un călugăr celibatar pe viață. Din punct de vedere istoric, până la unul din șapte băieți au devenit călugări. Familiile au citat de obicei motive religioase pentru a avea un călugăr în familie. Dar oare au fost implicate și considerente economice și reproductive?

S-a făcut astfel un sondaj pe 530 de gospodării din 21 de sate din partea de est a platoului tibetan, din provincia Gansu. S-au reconstruit genealogiile familiilor, adunând informații despre istoria familiei fiecărei persoane și dacă vreunul dintre membrii familiei erau călugări.

Aceste sate sunt locuite de tibetani patriarhali Amdo care cresc turme de iaci și capre și dețin mici loturi de pământ. Bogăția este, în general, transmisă pe linia masculină în aceste comunități.

S-a descoperit că bărbații cu un frate care era călugăr erau mai bogați, deținând mai mulți iaci. De cealaltă parte, surorile călugărilor nu prea aveau beneficii. Acest lucru este probabil pentru că frații sunt în competiție pentru resursele parentale, pentru pământ și animale.

Întrucât călugării nu pot deține proprietăți, trimițând unul dintre fii lor la mănăstire, părinții au pus capăt acestui conflict frățesc. Fiii întâi născuți moștenesc, în general, gospodăria părintească, în timp ce călugării sunt de cele mai multe ori cei născuți ulterior.

În mod surprinzător, s-a constatat, de asemenea, că bărbații cu un frate călugăr aveau mai mulți copii decât bărbații cu frați care nu erau călugări; iar soțiile lor aveau tendința de a avea copii la o vârstă mai fragedă. Bunicii cu un fiu călugăr au avut, de asemenea, mai mulți nepoți, deoarece fiii lor care nu erau călugări s-au confruntat cu o concurență mai mică sau deloc cu frații lor.

Practica trimiterii unui fiu la mănăstire, departe de a fi costisitoare pentru un părinte, este așadar în concordanță cu interesele reproductive ale unui părinte.

Un model matematic al celibatului

Acest lucru sugerează că celibatul poate evolua prin selecție naturală. Pentru a afla mai multe detalii despre cum se întâmplă acest lucru, s-a construit un model matematic al evoluției celibatului, în care s-au studiat consecințele devenirii călugărești asupra aptitudinii evolutive a unui bărbat, a fraților săi și a altor membri ai satului.

S-a modelat atât cazul în care decizia de a trimite un băiat la mănăstire este luată de părinți, așa cum pare să fie cazul în studiul de teren, cât și în care un băiat ia singur decizia.

Ca urmare a faptului că acei călugări rămân singuri înseamnă că în sat sunt mai puțini bărbați care concurează pentru căsătorie cu femei. Dar, în timp ce toți bărbații din sat ar putea beneficia dacă unul dintre ei devine călugăr, decizia călugărului nu îi promovează propria aptitudine genetică. Prin urmare, celibatul nu ar trebui să evolueze.

Această situație se schimbă, totuși, dacă a avea un frate care este călugăr îi face pe bărbați mai bogați și, prin urmare, mai competitivi pe piața căsătoriei. Celibatul religios poate evolua acum prin selecție naturală deoarece, în timp ce călugărul nu are copii, își ajută frații să aibă mai mulți, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News