Cei care tânjesc după linişte şi timp de rugăciune o pot face în unul din cele mai pitoreşti locuri din România, zona mănăstirilor din apropiere de Tulcea. "Eu am spus de multe ori că oferta turistică a judeţului Tulcea nu se raportează doar la Delta Dunării ci şi la o zonă de turism ecumenic. Aici avem trei mănăstiri importante, Saon, Celic-Dere şi Cocoş. Vă recomand să luaţi judeţul în piept pentru că aceste mănăstiri se află la o distanţă foarte mică de Tulcea, doar 20 de minute. Există aici şi lacul Saon pe malul căruia se află mănăstirea cu acelaşi nume, dar şi celelalte mănăstiri sunt de o frumuseţe extraordinară pentru că se află în mijlocul pădurii. Toate au punctaj de 10. Mulţi turişti iau ca reper doar Delta Dunării şi uită să mai treacă şi prin această zonă, să vadă cu adevărat ce înseamnă munţii Măcinului cu frumuseţile deosebite de acolo. Invit pe toţi cei care vor să-şi petreacă timpul în judeţul Tulcea să nu uite de cele trei mănăstiri. Merită! Veniţi şi nu veţi regreta!" este recomandarea preşedintelui CJ Tulcea, Horia Teodorescu.

Mănăstirea Saon, un paradis de liniște la intrarea în Deltă

Străvechiul pământ geto-dacic situat între Dunăre şi mare este considerat leagănul poporului român, fiind primul teritoriu al ţării noastre care a intrat în legătură cu civilizaţia şi cultura greco-romană. În acest teritoriu, în care creştinismul a fost propovăduit încă din secolul I d. H. de către Sf. Apostol Andrei şi ucenicii săi, românii de pretutindeni dar şi turiştii din afară pot veni în pelerinaj la lăcaşurile de rugăciune dobrogene, renumite pentru răspândirea credinţei şi în celelalte zone ale ţării. "O plimbare până la Mănăstirea Saon este o incursiune într-o lume tradiţională şi pitorească, în care viața spirituală și-a făcut cuib în mijlocul naturii sălbatice a Deltei", ne promite Centrul National de Informare si Promovare Turistica Tulcea. Mănăstirea Saon se află la o distanţă de 11 kilometri spre Niculiţel, din localitatea Tulcea. Drumul, printre dealuri cu vii, duce către o frumoasă esplanadă. Mănăstirea Saon a luat fiinţă sub stăpânirea otomană în anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere. Cei veniţi la Saon au ridicat aici câteva chilii din chirpici şi un Paraclis ca metoc al Mănăstirii Celic-Dere.

În interior, poate fi admirată pictura de pe boltă sfântului altar, de pe bolta mare și din pronaos, executată de părintele Sofian. Din păcate, după anul 1957, marele duhovnic și talentatul pictor de biserici, ajuns mai târziu stareț la Mănăstirea Antim din București, nu a reușit să finalizeze împodobirea bisericii mari, fiind arestat, împreună cu ceilalți membri ai "Rugului aprins". La Mănăstirea Saon, în biserica mare, sunt adăpostite părticele din Moaștele Sfinților Vichente, Maxim Grecul, Inochentie mitropolitul, Epictet preotul și Astion monahul, raclă cu acestea fiind tot timpul expusă închinării pelerinilor. De asemenea, se pot admira aici bucăți din veșmintele care au aparținut Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasei Parascheva și Sfântului Grigorie Decapolitul. În vitrină special amenajată pentru adăpostirea acestora se află și o bucățică din lemnul Sfintei Cruci.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News