Profesorul universitar doctor Mircea Duțu a vorbit despre pericolul reprezentat de folosirea telefonului mobil și a infrastructurilor și echipamentelor aferente, precum antenele GSM. 

Generalizarea telefoniei și a Internetului mobile a generat nu numai un avânt extraordinar al telecomunicațiilor, ori mize economice și strategice majore, dar și noi și considerabile amenințări pentru sănătatea umană. După un prin val de reacții de acum un deceniu, asistăm astăzi la o repoziționare a comunității științifice, a opiniei publice și a autorităților față de riscurile expunerii la poluarea electromagnetică, care reclamă adoptarea unei legislații adecvate. Printre promotorii unei asemenea soluții în țara noastră se află prof. univ. dr. Mircea Duțu, Președintele Universității Ecologice din București (UEB) și al Centrului de Ecologie prin Drept (CED), căruia i-am adresat câteva întrebări pe această temă.

  – Ați propus și militați în ultimul timp pentru adoptarea unei legi privind aplicarea principiului precauției la riscurile generate de expunerea la unde electromagnetice, produse, în primul rând, de telefonia mobilă. Prin ce se justifică, mai mult ca oricând, un atare demers?

  – La numai câteva decenii de la afirmarea lor, tehnologiile de comunicare fără fir își devoalează, pe lângă imensele avantaje tehnico-economice, și inconvenientele pe măsură, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru calitatea mediului. În timp ce societatea industrială genera vătămări perceptibile prin văz și miros, poluarea electromagnetică a societății informației este invizibilă și inodoră, dar nu mai puțin periculoasă pentru condiția umană. Așadar, a venit timpul de a nu mai ignora ori neglija efectele (nefaste) ale folosirii masive atât a mijloacelor de telecomunicații – în special a telefonului mobil – cât și a infrastructurilor și echipamentelor aferente. Principalul instrument de ocrotire a interesului public – sanitar și ecologic – îl reprezintă adoptarea unei legislații adecvate, în frunte cu o lege privind aplicarea principiului precauției la riscurile expunerii la undele electromagnetice.

-Multă vreme și mulți au considerat că efectele câmpurilor electromagnetice (CEM) asupra omului se reduc la unul termic, local. Care sunt astăzi concluziile cercetărilor de specialitate?

– Potrivit studiilor sistematice coordonate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) efectele biologice sunt o certitudine, iar semnele unei legături cauzale între o expunere de lungă durată la undele electromagnetice și unele cancere, precum și alte afecțiuni, sunt tot mai numeroase. De altfel, din 2002 – pentru câmpurile electromagnetice (CEM) de joasă frecvență și din 2011 – pentru CEM de hiperfrecvență (telefonie, legături radio de tip Wi-Fi ori Bluetooth) – această nouă formă de poluare a fost clasificată de Centrul internațional de cercetări asupra cancerului al OMS în categoria „poate fi cancerigenă pentru om” (2B). De asemenea, Agenția franceză de securitate sanitară și alimentară, de mediu și muncă, în raportul său din iulie 2016, a conchis că undele electromagnetice „au efecte posibile asupra funcțiilor cognitive și a bunăstării celor mai tineri”. În plus, în diferite țări (Germania, Franța, Italia, Suedia ș.a.) hipersensibilitatea electromagnetică a fost înscrisă deja în rândurile bolilor profesionale.

– Ce ar presupune, ca măsuri importante, adoptarea unei atari legi?

– Măsurile legislative (generale și cu caracter special) și cele de recomandare vor trebui să pornească de la existența și să ia în considerare două forme de expunere la CEM: una activă, în cazul utilizării voluntare a unui aparat fără fir, și o alta pasivă, precum cea a riveranilor antenelor GSM ori ai liniilor electrice de înaltă sau foarte înaltă tensiune. Dintre măsurile urgente și majore se numără: reducerea celor existente și stabilirea de noi limite de expunere a populației și a lucrătorilor la undele electromagnetice, conform principiului ALARA (As Low As Reasonably Achievable – cât de jos se poate în mod rezonabil), realizarea unui inventar al antenelor GSM la nivelul fiecărei localități și al întregii țări și verificarea legalității și raționalității distribuției lor, a unei evaluări relevante, imparțiale și pluraliste a impactului sanitar și ecologic al acestora, asigurarea accesului publicului la asemenea date, stabilirea unei strategii naționale pentru aplicarea principiului precauției, lansarea unei campanii de precauție sanitară asupra riscurilor potențiale ale CEM, stabilirea unui cod de bună utilizare a telefonului mobil, ș.a.

  O problemă prioritară o reprezintă, în acest context, gestionarea rațională, preventivă și precaută a stabilirii și utilizării rețelei de antene GSM, principalul factor de poluare electromagnetică, impusă de nevoia compatibilizării cerinței de acoperire cât mai largă a teritoriului cu semnal GSM și imperativului protecției sănătății umane și calității mediului, ocrotirii cadrului de viață. Cu titlu de excepție, două măsuri fezabile, una de ordin organizatoric, de management, alta mai ales tehnic ar prezenta un impact pozitiv major și se impun de urgență. Prima ar consta în crearea unei rețele naționale unice de frecvențe de telefonie mobilă, operată de o autoritate însărcinată cu implantarea și întreținerea antenelor GSM, operatorii bucurându-se de un drept de utilizare. Cea de a doua, ce s-ar impune mai ales în condițiile pregătirii trecerii la tehnologia 5G și revederea normei (nivelului maxim) de expunere, ar putea consta în promovarea soluției implantării de antene-releu mai puțin puternice, ceea ce ar presupune să fie mai numeroase, dar mai rațional distribuite  și conjugate cu măsura prezentată anterior. Este strategia adoptată recent prin noua „cartă relativă la telefonia mobilă” a Parisului și prin aplicarea căreia se speră ca aceasta să reducă cu 30% expunerea la unde și să devină astfel „metropola cea mai protectoare din Europa”.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News